Călcaţi pe urmele mele, Óntruc‚t şi eu calc pe urmele lui Hristos.

Vă laud că Ón toate privinţele vă aduceţi aminte de mine, şi că ţineţi Ónvăţăturile Óntocmai cum vi le-am dat.

Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii, şi că Dumnezeu este capul lui Hristos.

Orice bărbat, care se roagă sau proroceşte cu capul acoperit, Óşi necinsteşte Capul său.

Dimpotrivă, orice femeie care se roagă sau proroceşte cu capul dezvelit, Óşi necinsteşte capul ei, pentru că este ca una care ar fi rasă.

Dacă o femeie nu se Ónveleşte, să se şi tundă! Iar, dacă este ruşine pentru o femeie să fie tunsă ori rasă, să se Ónvelească.

Bărbatul nu este dator să-şi acopere capul, pentru că el este chipul şi slava lui Dumnezeu, pe c‚nd femeia este slava bărbatului.

Œn adevăr, nu bărbatul a fost luat din femeie, ci femeia din bărbat; şi nu bărbatul a fost făcut pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.

De aceea femeia, din pricina Óngerilor, trebuie să aibă pe cap un semn al stăp‚nirii ei.

Totuşi, Ón Domnul, femeia nu este fără bărbat, nici bărbatul fără femeie.

Căci dacă femeia este din bărbat, tot aşa şi bărbatul prin femeie, şi toate sunt de la Dumnezeu.

Judecaţi voi singuri: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu dezvelită?

Nu vă Ónvaţă chiar şi firea că este ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung, pe c‚nd pentru o femeie este o podoabă să poarte părul lung? Pentru că părul i-a fost dat ca Ónvelitoare a capului.

Dacă iubeşte cineva cearta de vorbe, noi n-avem un astfel de obicei şi nici Bisericile lui Dumnezeu.

Vă dau aceste Ónvăţături, dar nu vă laud pentru că vă adunaţi laolaltă nu ca să vă faceţi mai buni, ci ca să vă faceţi mai răi.

Mai Ónt‚i de toate, aud că atunci c‚nd veniţi la adunare, Óntre voi sunt dezbinări. Şi Ón parte o cred, căci trebuie să fie şi partide Óntre voi, ca să iasă la lumină cei găsiţi buni.

C‚nd vă adunaţi dar Ón acelaşi loc, nu este cu putinţă să m‚ncaţi cina Domnului.

Fiindcă atunci c‚nd staţi la masă, fiecare se grăbeşte să-şi ia cina adusă de el, Ónaintea altuia; aşa că unul este flăm‚nd, iar altul este beat.

Ce? N-aveţi case pentru ca să m‚ncaţi şi să beţi acolo? Sau dispreţuiţi Biserica lui Dumnezeu, şi vreţi să faceţi de ruşine pe cei ce n-au nimic? Ce să vă zic? Să vă laud? Œn privinţa aceasta nu vă laud.

Căci am primit de la Domnul ce v-am Ónvăţat; şi anume că, Domnul Isus, Ón noaptea Ón care a fost v‚ndut, a luat o p‚ine.

Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a fr‚nt-o, şi a zis: ÑLuaţi, m‚ncaţi; acesta este trupul Meu, care se fr‚nge pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.î Tot astfel, după cină, a luat paharul, şi a zis: ÑAcest pahar este legăm‚ntul cel nou Ón s‚ngele Meu; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de c‚te ori veţi bea din el.î Pentru că, ori de c‚te ori m‚ncaţi din p‚inea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, p‚nă va veni El.

De aceea, oricine măn‚ncă p‚inea aceasta sau bea paharul Domnului Ón chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi s‚ngele Domnului.

Fiecare să se cerceteze dar pe sine Ónsuşi, şi aşa să măn‚nce din p‚inea aceasta şi să bea din paharul acesta.

Căci cine măn‚ncă şi bea, Óşi măn‚ncă şi bea os‚nda lui Ónsuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.

Din pricina aceasta sunt Óntre voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm.

Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi.

Dar c‚nd suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim os‚ndiţi odată cu lumea.

Astfel, fraţii mei, c‚nd vă adunaţi să m‚ncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii.

Dacă-i este foame cuiva, să măn‚nce acasă, pentru ca să nu vă adunaţi spre os‚ndă. Celelalte lucruri le voi r‚ndui c‚nd voi veni.