Œntr-o zi, Ionatan, fiul lui Saul, a zis t‚nărului care-i purta armele: ÑVino, şi să pătrundem p‚nă la straja Filistenilor, care este dincolo de locul acesta.î Şi n-a spus nimic tatălui său.

Saul stătea la marginea cetăţii Ghibea, sub rodiul din Migron, şi poporul care era cu el era aproape şase sute de oameni.

Ahia, fiul lui Ahitub, fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preotul Domnului la Silo, purta efodul. Poporul nu ştia că Ionatan s-a dus.

Œntre trecătorile prin care căuta Ionatan să ajungă la straja Filistenilor, era un pisc de st‚ncă de o parte şi un pisc de st‚ncă de cealaltă parte; unul purta numele Boţeţ şi celălalt Sene.

Unul din aceste piscuri este la miazănoapte, faţă Ón faţă cu Micmaş, şi celălalt la miazăzi, faţă Ón faţă cu Gheba.

Ionatan a zis t‚nărului care-i purta armele: ÑVino, şi să pătrundem p‚nă la straja acestor netăiaţi Ómprejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu Ómpiedică pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr.î Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: ÑFă tot ce ai Ón inimă, n-asculta dec‚t de simţăm‚ntul tău, şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde.î ÑEi bine!î a zis Ionatan, Ñhaidem la oamenii aceştia şi să ne arătăm lor.

Dacă ne vor zice: ,Opriţi-vă p‚nă vom veni noi la voi!í vom răm‚ne pe loc, şi nu ne vom sui la ei.

Dar dacă vor zice: ,Suiţi-vă la noi!í ne vom sui, căci Domnul Ói dă Ón m‚inile noastre. Acesta să ne fie semnul.î S-au arătat am‚ndoi străjii Filistenilor, şi Filistenii au zis: ÑIată că Evreii ies din găurile Ón care s-au ascuns.î Şi oamenii care erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan şi celui ce-i ducea armele: ÑSuiţi-vă la noi, ca să vă arătăm ceva.î Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: ÑSuie-te după mine, căci Domnul Ói dă Ón m‚inile lui Israel.î Şi Ionatan s-a suit ajut‚ndu-se cu m‚inile şi picioarele, şi cel ce-i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut Ónaintea lui Ionatan, şi cel ce-i ducea armele arunca moartea Ón urma lui.

Œn această Ónt‚ie Ónfr‚ngere, Ionatan şi cel ce-i ducea armele au ucis douăzeci de oameni, pe Óntindere de aproape o jumătate de pogon de păm‚nt.

A intrat groaza Ón tabără, Ón ţară şi Ón tot poporul; straja şi chiar şi prădătorii s-au Ónspăim‚ntat; ţara s-a Óngrozit. Era groaza lui Dumnezeu.

Străjerii lui Saul, care erau la Ghibea lui Beniamin, au văzut că mulţimea se Ómprăştie şi fuge Ón toată părţile.

Atunci Saul a zis a poporului care era cu el: ÑNumăraţi, vă rog, şi vedeţi cine a plecat din mijlocul nostru.î Au numărat, şi iată că lipsea Ionatan şi cel ce-i purta armele.

Şi Saul a zis lui Ahia: ÑAdu Óncoace chivotul lui Dumnezeu!î ñ Căci pe vremea aceea chivotul lui Dumnezeu era cu copiii lui Israel. ñ Pe c‚nd vorbea Saul cu preotul zarva Ón tabăra Filistenilor se făcea tot mai mare; şi Saul a zis preotului: ÑTrage-ţi m‚na!î Apoi Saul şi tot poporul care era cu el s-au str‚ns, şi au Ónaintat p‚nă la locul luptei; şi Filistenii au Óntors sabia, unii Ómpotriva altora, şi Ónvălmăşeala era nespus de mare.

Evreii care erau mai dinainte la Filisteni, şi care se suiseră cu ei Ón tabără de pe unde erau Ómprăştiaţi, s-au unit cu Israeliţii care erau cu Saul şi Ionatan.

Toţi bărbaţii lui Israel care se ascunseseră Ón muntele lui Efraim, afl‚nd că Filistenii fugeau, au Ónceput să-i urmărească şi ei Ón bătaie.

Domnul a izbăvit pe Israel Ón ziua aceea, şi lupta s-a Óntins p‚nă dincolo de Bet-Aven.

Ziua aceea a fost obositoare pentru bărbaţii lui Israel. Saul pusese pe popor să jure, zic‚nd: ÑBlestemat să fie omul care va m‚nca p‚ine p‚nă seara, p‚nă mă voi răzbuna pe vrăjmaşii mei!î Şi nimeni nu m‚ncase.

Tot poporul ajunsese Óntr-o pădure, unde se găsea miere pe faţa păm‚ntului.

C‚nd a intrat poporul Ón pădure, a văzut mierea curg‚nd; dar nici unul n-a dus mierea la gură, căci poporul ţinea jurăm‚ntul.

Ionatan nu ştia de jurăm‚ntul pe care pusese tatăl său pe popor să-l facă; a Óntins v‚rful toiagului pe care-l avea Ón m‚nă, l-a v‚r‚t Óntr-un fagure de miere, şi a dus m‚na la gură; şi ochii i s-au luminat.

Atunci cineva din popor, vorbindu-i, i-a zis: ÑTatăl tău a pus pe popor să jure, zic‚nd: ,Blestemat să fie omul care va m‚nca astăzi!î Şi poporul era sleit de puteri.

Şi Ionatan a zis: ÑTatăl meu tulbură poporul; vedeţi dar cum mi s-au luminat ochii, pentru că am gustat puţin din mierea aceasta!

Negreşit, dacă poporul ar fi m‚ncat azi din prada pe care a găsit-o la vrăjmaşii lui, n-ar fi fost Ónfr‚ngerea Filistenilor mai mare?î Œn ziua aceea au bătut pe Filisteni de la Micmaş p‚nă la Aialon. Poporul era foarte obosit, şi s-a aruncat asupra prăzii. A luat oi, boi şi viţei, i-a junghiat pe păm‚nt şi i-a m‚ncat cu s‚nge cu tot.

Au spus lucrul acesta lui Saul, şi i-au zis: ÑIată că poporul păcătuieşte Ómpotriva Domnului, m‚nc‚nd cu s‚nge.î Saul a zis: ÑVoi faceţi o nelegiuire; rostogoliţi Óndată o piatră mare Óncoace.î Apoi a adăugat: ÑŒmprăştiaţi-vă printre popor, şi spuneţi fiecăruia să-şi aducă boul sau oaia, şi să-l junghie aici. Apoi să m‚ncaţi, şi nu păcătuiţi Ómpotriva Domnului, m‚nc‚nd cu s‚nge.î Şi peste noapte, fiecare din popor şi-a adus boul cu m‚na, ca să-l junghie pe piatră.

Saul a zidit un altar Domnului: acesta a fost cel dint‚i altar pe care l-a zidit Domnului.

Saul a zis: ÑSă ne pogor‚m Ón noaptea aceasta după Filisteni, să-i jefuim p‚nă la lumina zilei, şi să nu lăsăm să răm‚nă unul măcar.î Ei au zis: ÑFă tot ce vei crede.î Atunci preotul a zis: ÑSă ne apropiem aici de Dumnezeuî.

Şi Saul a Óntrebat pe Dumnezeu: ÑSă mă pogor după Filisteni? Œi vei da Ón m‚inile lui Israel?î Dar Ón clipa aceea nu i-a dat nici un răspuns.

Saul a zis: ÑApropiaţi-vă aici, toate căpeteniile poporului; căutaţi şi vedeţi de cine şi cum a fost săv‚rşit păcatul acesta astăzi.

Căci viu este Domnul, Izbăvitorul lui Israel: chiar dacă l-ar fi săv‚rşit fiul meu Ionatan, va muri.î Şi nimeni din tot poporul nu i-a răspuns.

Atunci a zis Óntregului Israel: ÑAşezaţi-vă voi deoparte; şi eu şi fiul meu Ionatan vom sta de cealaltă.î Şi poporul a zis lui Saul: ÑFă ce vei crede.î Saul a zis Domnului: ÑDumnezeul lui Israel, arată adevărul.î Sorţul a căzut pe Ionatan şi pe Saul, şi poporul a scăpat.

Saul a zis: ÑAruncaţi sorţul Óntre mine şi fiul meu Ionatan.î Şi sorţul a căzut pe Ionatan.

Saul a zis lui Ionatan: ÑSpune-mi ce-ai făcutî. Ionatan i-a spus şi a zis: ÑAm gustat puţină miere, cu v‚rful toiagului pe care-l aveam Ón m‚nă: iată-mă, voi muri.î Şi Saul a zis: ÑDumnezeu să Se poarte cu toată asprimea faţă de mine, dacă nu vei muri, Ionatane!î Poporul a zis lui Saul: ÑCe! Să moară Ionatan, el, care a făcut această mare izbăvire Ón Israel? Niciodată! Viu este Domnul, că un păr din capul lui nu va cădea la păm‚nt, căci cu Dumnezeu a lucrat el Ón ziua aceasta.î Astfel poporul a scăpat pe Ionatan de la moarte.

Saul a Óncetat să mai urmărească pe Filisteni, şi Filistenii s-au dus acasă.

După ce a luat Saul domnia peste Israel, a făcut război Ón toate părţile cu toţi vrăjmaşii lui: cu Moab, cu copiii lui Amon, cu Edom, cu Ómpăraţii din Ţoba, şi cu Filistenii; şi ori Óncotro se Óntorcea, era biruitor.

S-a arătat viteaz, a bătut pe Amalec, şi a scăpat pe Israel din m‚na celor ce-l jefuiau.

Fiii lui Saul au fost: Ionatan, Işvi şi Malchişua. Cele două fete ale lui se numeau: cea mai mare Merab, iar cea mai mică Mical.

Numele nevestei lui Saul era Ahinoam, fata lui Ahimaaţ. Numele căpeteniei oştirii lui era Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul.

Chis, tatăl lui Saul, şi Ner, tatăl lui Abner, erau fiii lui Abiel.

Œn tot timpul vieţii lui Saul a fost un război Ónverşunat Ómpotriva Filistenilor; şi de Óndată ce Saul zărea vreun om tare şi voinic, Ól lua cu el.