Iosif s-a dus să Ónştiinţeze pe Faraon, şi i-a spus: ÑFraţii mei şi tatăl meu au sosit din ţara Canaan, cu oile şi boii, şi cu tot avutul lor; şi sunt Ón ţinutul Gosen.î A luat pe cinci din fraţii lui, şi i-a adus Ónaintea lui Faraon.

Faraon a Óntrebat pe fraţii lui Iosif: ÑCu ce vă Óndeletniciţi?î Ei au răspuns lui Faraon: ÑRobii tăi sunt păstori, cum erau şi părinţii noştri.î Şi au mai zis lui Faraon: ÑNoi am venit ca să locuim o vreme aici Ón ţară, pentru că nu mai este păşune pentru oile robilor tăi, şi este o mare foamete Ón ţara Canaanului; Óngăduie dar robilor tăi să locuiască Ón ţinutul Gosen.î Faraon a zis lui Iosif: ÑTatăl tău şi fraţii tăi au venit la tine.

Ţara Egiptului este deschisă Ónaintea ta; aşează pe tatăl tău şi pe fraţii tăi Ón cea mai bună parte a ţării. Să locuiască Ón ţinutul Gosen; şi dacă găseşti printre ei oameni destoinici, pune-i Ón fruntea turmelor mele.î Iosif a adus pe tatăl său Iacov, şi l-a Ónfăţişat Ónaintea lui Faraon. Şi Iacov a binecuv‚ntat pe Faraon.

Faraon a Óntrebat pe Iacov: ÑCare este numărul zilelor anilor vieţii tale?î Iacov a răspuns lui Faraon: ÑZilele anilor călătoriei mele sunt o sută treizeci de ani. Zilele anilor vieţii mele au fost puţine la număr şi rele, şi n-au atins zilele anilor vieţii părinţilor mei, Ón timpul călătoriei lor.î Iacov a binecuv‚ntat iarăşi pe Faraon, şi a plecat dinaintea lui Faraon.

Iosif a aşezat pe tatăl său şi pe fraţii săi, şi le-a dat o moşie Ón ţara Egiptului, Ón cea mai bună parte a ţării, Ón ţinutul lui Ramses, cum poruncise Faraon.

Iosif a hrănit cu p‚ine pe tatăl său, pe fraţii săi, şi pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor.

Nu mai era p‚ine Ón toată ţara, căci foametea era foarte mare; ţara Egiptului şi ţara Canaanului t‚njeau, din pricina foametei.

Iosif a str‚ns tot argintul, care se găsea Ón ţara Egiptului şi Ón ţara Canaanului, Ón schimbul gr‚ului, pe care-l cumpărau oamenii, şi astfel a făcut ca tot argintul acesta să intre Ón casa lui Faraon.

C‚nd s-a sf‚rşit argintul din ţara Egiptului şi din ţara Canaanului, toţi Egiptenii au venit la Iosif, şi au zis: ÑDă-ne p‚ine! Pentru ce să murim Ón faţa ta? Căci argint nu mai avem.î Iosif a zis: ÑDaţi vitele voastre, şi vă voi da p‚ine Ón schimbul vitelor voastre, dacă nu mai aveţi argint.î Şi-au adus vitele la Iosif, şi Iosif le-a dat p‚ine Ón schimbul cailor, Ón schimbul turmelor de oi şi de boi, şi Ón schimbul măgarilor. Le-a dat astfel p‚ine Ón anul acela Ón schimbul tuturor turmelor lor.

După ce a trecut anul acela, au venit la Iosif Ón anul următor, şi i-au zis: ÑNu putem să ascundem domnului nostru faptul că argintul s-a sf‚rşit, şi turmele de vite au trecut Ón stăp‚nirea domnului nostru; nu mai răm‚n Ónaintea domnului nostru dec‚t trupurile şi păm‚nturile noastre.

Pentru ce să murim sub ochii tăi, noi şi păm‚nturile noastre? Cumpără-ne Ómpreună cu păm‚nturile noastre Ón schimbul p‚inii, şi vom fi ai domnului nostru, noi şi păm‚nturile noastre. Dă-ne săm‚nţă să semănăm, ca să trăim şi să nu murim, şi să nu ne răm‚nă păm‚nturile pustii.î Iosif a cumpărat pentru Faraon toate păm‚nturile Egiptului; căci Egiptenii şi-au v‚ndut fiecare ogorul, pentru că Ói silea foametea. Şi ţara a ajuns Ón stăp‚nirea lui Faraon.

C‚t despre popor, l-a mutat Ón cetăţi, de la o margine hotarelor Egiptului p‚nă la cealaltă.

Numai păm‚nturile preoţilor nu le-a cumpărat, pentru că era o lege a lui Faraon, dată Ón folosul preoţilor, care trăiau din venitul pe care li-l dădea Faraon: de aceea ei nu şi-au v‚ndut păm‚nturile.

Iosif a zis poporului: ÑV-am cumpărat azi cu păm‚nturile voastre, pentru Faraon; iată, vă dau săm‚nţă, ca să puteţi semăna păm‚ntul.

La vremea roadelor, veţi da a cincea parte lui Faraon; iar celelalte patru părţi vă vor răm‚ne vouă, ca să semănaţi ogoarele, şi să vă hrăniţi Ómpreună cu copiii voştri şi cu cei ce sunt Ón casele voastre.î Ei au zis: ÑTu ne-ai scăpat viaţa! Să căpătăm trecere Ónaintea domnului nostru, şi vom fi robi ai lui Faraon.î Iosif a făcut din aceasta o lege, care a rămas Ón picioare p‚nă Ón ziua de azi, şi după care, a cincea parte din venitul păm‚nturilor Egiptului este a lui Faraon; numai păm‚nturile preoţilor nu sunt ale lui Faraon.

Israel a locuit Ón ţara Egiptului, Ón ţinutul Gosen. Ei s-au Ónstărit, au crescut şi s-au Ónmulţit foarte mult.

Iacov a trăit şaptesprezece ani Ón ţara Egiptului; şi zilele anilor vieţii lui Iacov au fost de o sută patruzeci şi şapte de ani.

C‚nd s-a apropiat Israel de clipa morţii, a chemat pe fiul său Iosif, şi i-a zis: ÑDacă am căpătat trecere Ónaintea ta, pune, rogu-te, m‚na sub coapsa mea, şi poartă-te cu bunătate şi credincioşie faţă de mine: să nu mă Óngropi Ón Egipt.

Ci c‚nd mă voi culca l‚ngă părinţii mei, să mă scoţi afară din Egipt, şi să mă Óngropi Ón morm‚ntul lor.î Iosif a răspuns: ÑVoi face după cuv‚ntul tău.î Iacov a zis: ÑJură-mi.î Şi Iosif i-a jurat. Apoi Israel s-a plecat cu faţa pe căpăt‚iul patului.