Paşhur, fiul lui Imer, preot şi priveghetor de căpetenie Ón Casa Domnului, a auzit pe Ieremia prorocind aceste lucruri.

Şi Paşhur a lovit pe proorocul Ieremia, şi l-a aruncat Ón temniţa cu butuci, care era la poarta de sus a lui Beniamin, Ón Casa Domnului.

Dar a doua zi, Paşhur a scos pe Ieremia din temniţă. Şi Ieremia i-a zis: ÑDomnul nu te mai numeşte Paşhurî (Noroc din toate părţile), ci Magor-Misabib (Spaimă din toate părţile).

Căci aşa vorbeşte Domnul: ÑIată, te voi face de groază, pe tine şi pe toţi prietenii tăi; ei vor cădea ucişi de sabia vrăjmaşilor lor, şi ochii tăi vor vedea lucrul acesta. Voi da de asemenea pe tot Iuda Ón m‚inile Ómpăratului Babilonului, care-i va duce robi la Babilon şi-i va ucide cu sabia.

Toate bogăţiile cetăţii acesteia, tot rodul muncii ei, tot ce are ea mai scump, şi toate vistieriile Ómpăraţilor lui Iuda le voi da Ón m‚inile vrăjmaşilor lor; aceştia le vor jefui, le vor lua şi le vor duce la Babilon.

Chiar şi tu, Paşhur, şi toţi cei ce locuiesc Ón casa ta, veţi merge la Babilon Ón robie; acolo vei muri şi acolo vei fi Óngropat, tu şi toţi prietenii tăi, cărora le-ai prorocit minciuni.î M-ai Ónduplecat, Doamne, şi m-am lăsat Ónduplecat; ai fost mai tare dec‚t mine Óşi m-ai biruit! Œn fiecare zi sunt o pricină de r‚s, toată lumea şi bate joc de mine.

Căci ori de c‚te ori vorbesc, trebuie să strig: ÑSilnicie şi apăsare!î Aşa Ónc‚t cuv‚ntul Domnului Ómi aduce numai ocară şi batjocură toată ziua.

Dacă zic: ÑNu voi mai pomeni de El, şi nu voi mai vorbi Ón Numele Lui!î iată că Ón inima mea este ca un foc mistuitor, Ónchis Ón oasele mele. Caut să-l opresc, dar nu pot.

Căci aud vorbele rele ale multora, spaima care domneşte Ómprejur. ñ ÑŒnvinuiţi-lî, strigă ei; Ñhaidem să-l Ónvinuim!î Toţi cei ce trăiau Ón pace cu mine, p‚ndesc să vadă dacă mă clatin, şi zic: ÑPoate că se va lăsa prins, vom pune m‚na pe el, şi ne vom răzbuna pe el!î Dar Domnul este cu mine ca un viteaz puternic; de aceea, prigonitorii mei se vor poticni şi nu vor birui. Se vor umple de ruşine că n-au lucrat cu chibzuinţă: de o veşnică ruşine, care nu se va uita!

Şi acum, Doamne, Dumnezeul oştirilor, care Óncerci pe cel neprihănit, care pătrunzi rărunchii şi inimile, fă-mă să văd răzbunarea Ta Ómpotriva lor! Căci Ţie Ómi Óncredinţez pricina.

C‚ntaţi Domnului, lăudaţi pe Domnul! Căci El izbăveşte sufletul celui nenorocit din m‚na celor răi.î Blestemată să fie ziua c‚nd m-am născut! Ziua Ón care m-a născut mama, să nu fie binecuv‚ntată!

Blestemat să fie omul care a adus vestea aceasta tatălui meu: ÑŢi s-a născut un copil de parte bărbăteascăî, şi l-a umplut de bucurie cu ea!

Omul acela să ajungă ca cetăţile, pe care le-a nimicit Domnul fără milă! Să audă gemete dimineaţa, şi strigăte de război la amiază!

De ce n-am fost omor‚t Ón p‚ntecele mamei, ca să-mi fi fost ea morm‚ntul meu!î De ce n-a rămas ea veşnic Ónsărcinată cu mine?

Pentru ce am ieşit din p‚ntecele mamei ca să văd numai suferinţă şi durere, şi să-mi isprăvesc zilele Ón ruşine?