Isus a intrat Ón Ierihon, şi trecea prin cetate.

Şi un om bogat, numit Zacheu, mai marele vameşilor, căuta să vadă care este Isus; dar nu putea din pricina norodului, căci era mic de statură.

A alergat Ónainte, şi s-a suit Óntr-un dud ca să-L vadă; pentru că pe drumul acela avea să treacă.

Isus, c‚nd a ajuns la locul acela, Şi-a ridicat ochii Ón sus, şi i-a zis: ÑZachee, dă-te jos degrabă, căci astăzi trebuie să răm‚n Ón casa ta.î Zacheu s-a dat jos Ón grabă, şi L-a primit cu bucurie.

C‚nd au văzut lucrul acesta, toţi c‚rteau şi ziceau: ÑA intrat să găzduiască la un om păcătos!î Dar Zacheu a stat Ónaintea Domnului, şi I-a zis: ÑIată, Doamne, jumătate din avuţia mea o dau săracilor; şi, dacă am năpăstuit pe cineva cu ceva, Ói dau Ónapoi Ómpătrit.î Isus i-a zis: ÑAstăzi a intrat m‚ntuirea Ón casa aceasta, căci şi el este fiul lui Avraam.

Pentru că Fiul omului a venit să caute şi să m‚ntuiască ce era pierdut.î Pe c‚nd ascultau ei aceste lucruri, Isus a mai spus o pildă, pentru că era aproape de Ierusalim, şi ei credeau că Œmpărăţia lui Dumnezeu are să se arate Óndată.

Deci a zis: ÑUn om de neam mare s-a dus Óntr-o ţară depărtată, ca să-şi ia o Ómpărăţie, şi apoi să se Óntoarcă.

A chemat zece din robii săi, le-a dat zece poli (Greceşte: mine.), şi le-a zis: ÑPuneţi-i Ón negoţ p‚nă mă voi Óntoarce.î Dar cetăţenii lui Ól urau; şi au trimis după el o solie să-i spună: ÑNu vrem ca omul acesta să Ómpărăţească peste noi.î C‚nd s-a Óntors Ónapoi, după ce Óşi luase Ómpărăţia, a spus să cheme pe robii aceia, cărora le dăduse banii, ca să vadă c‚t c‚ştigase fiecare cu ei din negoţ.

Cel dint‚i a venit, şi i-a zis: ÑDoamne, polul tău a mai adus zece poli.î El i-a zis: ÑBine, rob bun; fiindcă ai fost credincios Ón puţine lucruri, primeşte c‚rmuirea a zece cetăţi.î A venit al doilea, şi i-a zis: ÑDoamne, polul tău a mai adus cinci poli.î El i-a zis şi lui: ÑPrimeşte şi tu c‚rmuirea a cinci cetăţi.î A venit un altul, şi i-a zis: ÑDoamne, iată-ţi polul, pe care l-am păstrat Ónvelit Óntr-un ştergar; căci m-am temut de tine, fiindcă eşti un om aspru; iei ce n-ai pus, şi seceri ce n-ai semănat.î Stăp‚nul i-a zis: ÑRob rău; te voi judeca după cuvintele tale. Ştiai că sunt un om aspru, care iau ce n-am pus şi secer ce n-am semănat; atunci de ce nu mi-ai pus banii la zarafi, pentru ca, la Óntoarcerea mea, să-i fi luat Ónapoi cu dob‚ndă?î Apoi a zis celor ce erau de faţă: ÑLuaţi-i polul, şi daţi-l celui ce are zece poli.î ÑDoamneî, i-au zis ei, Ñel are zece poli.î Iar el le-a zis: ÑVă spun că celui ce are, i se va da; dar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are.

C‚t despre vrăjmaşii mei, care n-au vrut să Ómpărăţesc eu peste ei, aduceţi-i Óncoace, şi tăiaţi-i Ónaintea mea.î După ce a vorbit astfel, Isus a pornit Ón frunte şi Se suia spre Ierusalim.

C‚nd S-a apropiat de Betfaghe şi de Betania, Ónspre muntele numit al Măslinilor, Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi, şi le-a zis: ÑDuceţi-vă Ón satul dinaintea voastră. C‚nd veţi intra Ón el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a Óncălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l, şi aduceţi-Mi-l.

Dacă vă va Óntreba cineva: ,Pentru ce-l dezlegaţi?í să-i spuneţi aşa: ,Pentru că Domnul are trebuinţă de el.î Cei ce fuseseră trimişi, s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus.

Pe c‚nd dezlegau măgăruşul, stăp‚nii lui le-au zis: ÑPentru ce dezlegaţi măgăruşul?î Ei au răspuns: ÑDomnul are trebuinţă de el.î Şi au adus măgăruşul la Isus. Apoi şi-au aruncat hainele pe el, şi au aşezat pe Isus, călare deasupra.

Pe c‚nd mergea Isus, oamenii Óşi aşterneau hainele pe drum.

Şi c‚nd S-a apropiat de Ierusalim, spre pogor‚şul muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a Ónceput să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile, pe care le văzuseră.

Ei ziceau: ÑBinecuv‚ntat este Œmpăratul care vine Ón Numele Domnului! Pace Ón cer, şi slavă Ón locurile prea Ónalte!î Unii Farisei, din norod, au zis lui Isus: ÑŒnvăţătorule, ceartă-Ţi ucenicii!î Şi El a răspuns: ÑVă spun că, dacă vor tăcea ei, pietrele vor striga.î C‚nd S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a pl‚ns pentru ea, şi a zis: ÑDacă ai fi cunoscut şi tu, măcar Ón această zi, lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tăi.

Vor veni peste tine zile, c‚nd vrăjmaşii tăi te vor Ónconjura cu şanţuri, te vor Ómpresura, şi te vor str‚nge din toate părţile: te vor face una cu păm‚ntul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa Ón tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea c‚nd ai fost cercetată.î Œn urmă a intrat Ón Templu, şi a Ónceput să scoată afară pe cei ce vindeau şi cumpărau Ón el.

Şi le-a zis: ÑEste scris: ,Casa Mea va fi o casă de rugăciune. Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de t‚lhari.î Isus Ónvăţa Ón toate zilele pe norod Ón Templu. Şi preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătr‚nii norodului căutau să-L omoare; dar nu ştiau cum să facă, pentru că tot norodul Œi sorbea vorbele de pe buze.