După ce a sf‚rşit Isus cuv‚ntările acestea, a plecat din Galilea, şi a venit Ón ţinutul Iudeii, dincolo de Iordan.

După El au mers multe gloate; şi acolo a vindecat pe cei bolnavi.

Fariseii au venit la El, şi, ca să-L ispitească, I-au zis: ÑOare este Óngăduit unui bărbat să-şi lase nevasta pentru orice pricină?î Drept răspuns, El le-a zis: ÑOare n-aţi citit că Ziditorul, de la Ónceput i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască, şi a zis: ,De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi cei doi vor fi un singur trup?í Aşa că nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a Ómpreunat Dumnezeu, omul să nu despartă.î ÑPentru ce darî, I-au zis ei, Ña poruncit Moise ca bărbatul să dea nevestei o carte de despărţire, şi s-o lase?î Isus le-a răspuns: ÑDin pricina Ómpietririi inimilor voastre a Óngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele; dar de la Ónceput n-a fost aşa.

Eu Ónsă vă spun că oricine Óşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.î Ucenicii Lui I-au zis: ÑDacă astfel stă lucrul cu bărbatul şi nevasta lui, nu este de folos să se Ónsoare.î El le-a răspuns: ÑNu toţi pot primi cuv‚ntul acesta, ci numai aceia cărora le este dat.

Fiindcă sunt fameni, care s-au născut aşa din p‚ntecele maicii lor; sunt fameni, care au fost făcuţi fameni de oameni; şi sunt fameni, care singuri s-au făcut fameni pentru Œmpărăţia cerurilor. Cine poate să primească lucrul acesta, să-l primească.î Atunci I-au adus nişte copilaşi, ca să-Şi pună m‚inile peste ei, şi să Se roage pentru ei. Dar ucenicii Ói certau.

Şi Isus le-a zis: ÑLăsaţi copilaşii să vină la Mine, şi nu-i opriţi, căci Œmpărăţia cerurilor este a celor ca ei.î După ce Şi-a pus m‚inile peste ei, a plecat de acolo.

Atunci s-a apropiat de Isus un om, şi I-a zis: ÑŒnvăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?î El i-a răspuns: ÑDe ce mă Óntrebi: ,Ce bine?í Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri Ón viaţă, păzeşte poruncile.î ÑCare?î I-a zis el. Şi Isus i-a răspuns: ÑSă nu ucizi: să nu preacurveşti; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama taî; şi: ÑSă iubeşti pe aproapele tău ca pe tine Ónsuţi.î T‚nărul I-a zis: ÑToate aceste porunci le-am păzit cu grijă din tinereţea mea; ce-mi mai lipseşte?î ÑDacă vrei să fii desăv‚rşitî, i-a zis Isus, Ñdu-te de vinde ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară Ón cer! Apoi vino, şi urmează-Mă.î C‚nd a auzit t‚nărul vorba aceasta, a plecat foarte Óntristat; pentru că avea multe avuţii.

Isus a zis ucenicilor Săi: ÑAdevărat vă spun că greu va intra un bogat Ón Œmpărăţia cerurilor.

Vă mai spun iarăşi că este mai uşor să treacă o cămilă prin urechea acului, dec‚t să intre un bogat Ón Ómpărăţia lui Dumnezeu.î Ucenicii, c‚nd au auzit lucrul acesta, au rămas uimiţi de tot, şi au zis: ÑCine poate, atunci să fie m‚ntuit?î Isus S-a uitat ţintă la ei, şi le-a zis: ÑLa oameni lucrul acesta este cu neputinţă, dar la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putinţă.î Atunci Petru a luat cuv‚ntul şi I-a zis: ÑIată că noi am lăsat tot, şi Te-am urmat; ce răsplată vom avea?î Isus le-a răspuns: ÑAdevărat vă spun că, atunci c‚nd va sta Fiul omului pe scaunul de domnie al măririi Sale, la Ónnoirea tuturor lucrurilor, voi, care M-aţi urmat, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune de domnie, şi veţi judeca pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.

Şi oricine a lăsat case, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi Ónsutit, şi va moşteni viaţa veşnică.

Dar mulţi din cei dint‚i vor fi cei din urmă, şi mulţi din cei din urmă vor fi cei dint‚i.