C‚nd s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, Ónspre muntele Măslinilor, Isus a trimis doi ucenici, şi le-a zis: ÑDuceţi-vă Ón satul dinaintea voastră: Ón el veţi găsi Óndată o măgăriţă legată, şi un măgăruş Ómpreună cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine.

Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi Óndată Ói va trimite.î Dar toate aceste lucruri s-au Ónt‚mplat ca să se Ómplinească ce fusese vestit prin proorocul, care zice: ÑSpuneţi fiicei Sionului: ,Iată, Œmpăratul tău vine la tine, bl‚nd şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, m‚nzul unei măgăriţe.î Ucenicii s-au dus, şi au făcut cum le poruncise Isus.

Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, şi El a şezut deasupra.

Cei mai mulţi din norod Óşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci, şi le presărau pe drum.

Noroadele care mergeau Ónaintea lui Isus şi cele ce veneau Ón urmă, strigau: ÑOsana Fiul lui David! Binecuv‚ntat este Cel ce vine Ón Numele Domnului! Osana Ón cerurile prea Ónalte!î C‚nd a intrat Ón Ierusalim, toată cetatea s-a pus Ón mişcare, şi fiecare zicea: ÑCine este acesta?î ÑEste Isus, Proorocul, din Nazaretul Galileiiî, răspundeau noroadele.

Isus a intrat Ón Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau Ón Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei, şi le-a zis: ÑEste scris: ,Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.í Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de t‚lhari.î Nişte orbi şi şchiopi au venit la El Ón Templu, şi El i-a vindecat.

Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, c‚nd au văzut minunile pe care le făcea, şi pe copii strig‚nd Ón Templu şi zic‚nd: ÑOsana, Fiul lui David!î s-au umplut de m‚nie.

Şi I-au zis: ÑAuzi ce zic aceştia?î ÑDaî, le-a răspuns Isus. ÑOare n-aţi citit niciodată cuvintele acestea: ,Tu ai scos laude din gura pruncilor şi din gura celor ce sug?î Şi, lăs‚ndu-i, a ieşit afară din cetate, şi S-a Óndreptat spre Betania, şi a mas acolo.

Dimineaţa, pe c‚nd Se Óntorcea Ón cetate, I-a fost foame.

A văzut un smochin l‚ngă drum, şi S-a apropiat de el; dar n-a găsit dec‚t frunze, şi i-a zis: ÑDe acum Óncolo Ón veac să nu mai dea rod din tine!î Şi pe dată smochinul s-a uscat.

Ucenicii, c‚nd au văzut acest lucru, s-au mirat, şi au zis: ÑCum de s-a uscat smochinul acesta Óntr-o clipă?î Drept răspuns, Isus le-a zis: ÑAdevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi Óndoi, veţi face nu numai ce s-a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: ,Ridică-te de aici, şi aruncă-te Ón mareí, se va face.

Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi.

Isus S-a dus Ón Templu; şi, pe c‚nd Ónvăţa norodul, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătr‚nii norodului, şi I-au zis: ÑCu ce putere faci Tu lucrurile acestea, şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?î Drept răspuns, Isus le-a zis: ÑVă voi pune şi Eu o Óntrebare; şi dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri.

Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer, sau de la oameni?î Dar ei vorbeau Óntre ei şi ziceau: ÑDacă vom răspunde: ,Din cerí, ne va spune: ,Atunci de ce nu l-aţi crezut?í Şi dacă vom răspunde: ,De la oamenií, ne temem de norod, pentru că toţi socotesc pe Ioan drept prooroc.î Atunci au răspuns lui Isus: ÑNu ştim!î Şi El, la r‚ndul Lui, le-a zis: ÑNici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.

Ce credeţi? Un om avea doi feciori; şi s-a dus la cel dint‚i, şi i-a zis: ,Fiule, du-te astăzi de lucrează Ón via mea!í ,Nu vreauí, i-a răspuns el. Œn urmă, i-a părut rău, şi s-a dus.

S-a dus şi la celălalt, şi i-a spus tot aşa. Şi fiul acesta a răspuns: ,Mă duc, doamne!í Şi nu s-a dus.

Care din am‚ndoi a făcut voia tatălui său?î ÑCel dint‚iî, au răspuns ei. Şi Isus le-a zis: ÑAdevărat vă spun că vameşii şi curvele merg Ónaintea voastră Ón Œmpărăţia lui Dumnezeu.

Fiindcă Ioan a venit la voi umbl‚nd Ón calea neprihănirii, şi nu l-aţi crezut. Dar vameşii şi curvele l-au crezut: şi, măcar că aţi văzut lucrul acesta, nu v-aţi căit Ón urmă ca să-l credeţi.

Ascultaţi o altă pildă. Era un om, un gospodar, care a sădit o vie. A Ómprejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc Ón ea, şi a zidit un turn. Apoi a dat-o unor vieri, şi a plecat Ón altă ţară.

C‚nd a venit vremea roadelor, a trimis pe robii săi la vieri, ca să ia partea lui de rod.

Vierii au pus m‚na pe robii lui, şi pe unul l-au bătut, pe altul l-au omor‚t, iar pe altul l-au ucis cu pietre.

A mai trimis alţi robi, mai mulţi dec‚t cei dint‚i; şi vierii i-au primit la fel.

La urmă, a trimis la ei pe fiul său, zic‚nd: ,Vor primi cu cinste pe fiul meu!í Dar vierii, c‚nd au văzut pe fiul, au zis Óntre ei: ,Iată moştenitorul; veniţi să-l omor‚m şi să punem stăp‚nire pe moştenirea lui.í Şi au pus m‚na pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omor‚t.

Acum, c‚nd va veni stăp‚nul viei, ce va face el vierilor acelora?

Ei I-au răspuns: ÑPe ticăloşii aceia ticălos Ói va pierde, şi via o va da altor vieri, care-i vor da roadele la vremea lor.î Isus le-a zis: ÑN-aţi citit niciodată Ón Scripturi că: ,Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă Ón capul unghiului; Domnul a făcut acest lucru, şi este minunat Ón ochii noştri?í De aceea, vă spun că Œmpărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi, şi va fi dată unui neam, care va aduce roadele cuvenite.

Cine va cădea peste piatra aceasta, va fi zdrobit de ea; iar pe acela peste care va cădea ea, Ól va spulbera.î După ce au auzit pildele Lui, preoţii cei mai de seamă şi Fariseii au Ónţeles că Isus vorbeşte despre ei, şi căutau să-L prindă; dar se temeau de noroade, pentru că ele Ól socoteau drept prooroc.