(Către mai marele cÓntăreţilor. De cÓntat pe Ghitit. Un psalm al lui David.) Doamne, Dumnezeul nostru, cÓt de minunat este Numele Tău pe tot pămÓntul! Slava Ta se Ónalţă mai pe sus de ceruri.

Din gura copiilor şi a celor ce sug la ţÓţă, Ţi-ai scos o Óntăritură de apărare Ómpotriva protivnicilor tăi, ca să astupi gura vrăjmaşului şi omului cu dor de răzbunare.

CÓnd privesc cerurile-lucrarea mÓnilor Tale-luna şi stelele pe cari le-ai făcut, Ómi zic: ,,Ce este omul, ca să Te gÓndeşti la el? Şi fiul omului, ca să -l bagi Ón seamă?

L-ai făcut cu puţin mai pe jos decÓt Dumnezeu, şi l-ai Óncununat cu slavă şi cu cinste.

I-ai dat stăpÓnire peste lucrurile mÓnilor Tale, toate le-ai pus supt picioarele lui: oile şi boii laolaltă, fiarele cÓmpului, păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate cărările mărilor.

Doamne, Dumnezeul nostru, cÓt de minunat este Numele Tău pe tot pămÓntul!