După aceea, am auzit Ón cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: ÑAleluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este m‚ntuirea, slava, cinstea şi puterea!

Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica păm‚ntul cu curvia ei, şi a răzbunat s‚ngele robilor Săi, din m‚na ei.î Şi au zis a doua oară: ÑAleluia!Ö Fumul ei se ridică Ón sus Ón vecii vecilor!î Şi cei douăzeci şi patru de bătr‚ni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la păm‚nt şi s-au Ónchinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: ÑAmin! Aleluia!î Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas, care zicea: ÑLăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi mari!î Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: ÑAleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a Ónceput să Ómpărăţească.

Să ne bucurăm, să ne Ónveselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit, şi i s-a dat să se Ómbrace cu in subţire, strălucitor, şi curat.î ñ (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.) Apoi mi-a zis: ÑScrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!î Apoi mi-a zis: ÑAcestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!î Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă Ónchin lui Dar el mi-a zis: ÑFereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un Ómpreună slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu Ónchină-te! (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.î) Apoi am văzut cerul deschis, şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă ÑCel credinciosî şi ÑCel adevăratî, şi El judecă şi Se luptă cu dreptate.

Ochii Lui erau ca para focului; capul Ól avea Óncununat cu multe cununi Ómpărăteşti, şi purta un nume scris, pe care nimeni nu-l ştie, dec‚t numai El singur.

Era Ómbrăcat cu o haină muiată Ón s‚nge. Numele Lui este: ÑCuv‚ntul lui Dumnezeu.î Oştile din cer Œl urmau călări pe cai albi, Ómbrăcate cu in subţire, alb şi curat.

Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească Neamurile cu ea, pe care le va c‚rmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului m‚niei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.

Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: ÑŒmpăratul Ómpăraţilor şi Domnul domnilor.î Apoi am văzut un Ónger, care stătea Ón picioare Ón soare. El a strigat cu glas tare, şi a zis tuturor păsărilor, care zburau prin mijlocul cerului: ÑVeniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu, ca să m‚ncaţi carnea Ómpăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor, şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!î Şi am văzut fiara şi pe Ómpăraţii păm‚ntului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.

Şi fiara a fost prinsă. Şi Ómpreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse Ónaintea ei semnele, cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se Ónchinaseră icoanei ei. Am‚ndoi aceştia au fost aruncaţi de vii Ón iazul de foc, care arde cu pucioasă.

Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia, care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s-au săturat din carnea lor.