Book of Genesis, глава 22

După aceste lucruri, Dumnezeu a pus la Óncercare pe Avraam, şi i-a zis: ÑAvraame!î ÑIată-măî, a răspuns el.

Dumnezeu i-a zis: ÑIa pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te Ón ţara Moria, şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.î Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus şaua pe măgar, şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot, şi a pornit spre locul, pe care i-l spusese Dumnezeu.

A treia zi, Avraam a ridicat ochii, şi a văzut locul de departe.

Şi Avraam a zis slugilor sale: ÑRăm‚neţi aici cu măgarul; eu şi băiatul, ne vom duce p‚nă colo să ne Ónchinăm, şi apoi ne vom Óntoarce la voi.î Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot, le-a pus Ón spinarea fiului său Isaac, şi a luat Ón m‚nă focul şi cuţitul. Şi au mers astfel am‚ndoi Ómpreună.

Atunci Isaac, vorbind cu tatăl său Avraam, a zis: ÑTată!î ÑCe este, fiule?î i-a răspuns el. Isaac a zis din nou: ÑIată focul şi lemnele; dar unde este mielul pentru arderea de tot?î ÑFiuleî, a răspuns Avraam, ÑDumnezeu Ónsuşi va purta grijă de mielul pentru arderea de tot.î Şi au mers am‚ndoi Ómpreună Ónainte.

C‚nd au ajuns la locul pe care i-l spusese Dumnezeu, Avraam a zidit acolo un altar, şi a aşezat lemnele pe el. A legat pe fiul său Isaac, şi l-a pus pe altar, deasupra lemnelor.

Apoi Avraam a Óntins m‚na, şi a luat cuţitul, ca să junghie pe fiul său.

Atunci Œngerul Domnului l-a strigat din ceruri, şi a zis: ÑAvraame! Avraame!î ÑIată-mă!î a răspuns el.

Œngerul a zis: ÑSă nu pui m‚na pe băiat, şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, Óntruc‚t n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.î Avraam a ridicat ochii, şi a văzut Ónapoia lui un berbec, Óncurcat cu coarnele Óntr-un tufiş; şi Avraam s-a dus de a luat berbecul, şi l-a adus ca ardere de tot Ón locul fiului său.

Avraam a pus locului aceluia numele: ÑDomnul va purta de grijă. De aceea se zice şi azi: ÑLa muntele unde Domnul va purta de grijă.î Œngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam, şi a zis: ÑPe Mine Ónsumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta, şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuv‚nta foarte mult şi-ţi voi Ónmulţi foarte mult săm‚nţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi săm‚nţa ta va stăp‚ni cetăţile vrăjmaşilor ei.

Toate neamurile păm‚ntului vor fi binecuv‚ntate Ón săm‚nţa ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea!î Avraam s-a Óntors la slugile sale, şi s-au sculat şi au plecat Ómpreună la Beer-Şeba, căci Avraam locuia la Beer-Şeba.

După aceste lucruri, i s-a spus lui Avraam: ÑIată, Milca a născut şi ea copii fratelui tău Nahor, şi anume pe Uţ, Ónt‚iul său născut, pe Buz, fratele său, pe Chemuel, tatăl lui Aram, pe Chesed, pe Hazo, pe Pildaş, pe Iidlaf şi pe Betuel.

Betuel a născut pe Rebeca. Aceştia sunt cei opt fii, pe care i-a născut Milca lui Nahor, fratele lui Avraam.

Ţiitoarea lui, numită Reuma, a născut şi ea, pe Tebah, Gaham, Tahaş şi Maaca.