Book of Judges, глава 5 Judges, гл 5
Œn ziua aceea, Debora a c‚ntat această c‚ntare, cu Barac, fiul lui Abinoam: ÑNişte căpetenii s-au pus Ón fruntea poporului Ón Israel, Şi poporul s-a arătat gata de luptă: Binecuv‚ntaţi pe Domnul!
Ascultaţi, Ómpăraţi! Luaţi aminte, domnitori! Voi c‚nta, da, voi c‚nta Domnului, Voi c‚nta din alăută Domnului, Dumnezeului lui Israel.
Doamne, c‚nd ai ieşit din Seir, C‚nd ai plecat din c‚mpiile Edomului, Păm‚ntul s-a cutremurat, cerurile au picurat, Şi norii au turnat ape cu găleata; Munţii s-au clătinat Ónaintea Domnului, Sinaiul acela s-a clătinat Domnului, Dumnezeului lui Israelî.
ÑPe vremea lui Şamgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei drumurile erau părăsite, Şi călătorii apucau pe căi str‚mbe.
Căpeteniile erau fără putere Ón Israel, fără putere, P‚nă c‚nd m-am sculat eu, Debora, P‚nă c‚nd m-am ridicat eu, ca o mamă Ón Israel.
El Óşi alesese noi dumnezei: Atunci războiul era la porţi; Dar nu vedeai nici scut, nici suliţă La patruzeci de mii Ón Israel.
Inima mea se Óndreaptă spre căpeteniile lui Israel, Spre aceia din popor care s-au arătat gata să lupte. Binecuv‚ntaţi pe Domnul!
Voi, care călăriţi pe măgăriţe albe, Voi, care şedeţi pe covoare, Şi voi, care umblaţi pe drum, ñ c‚ntaţi!
Arcaşii, din mijlocul adăpătoarelor, Să laude cu glasul lor binefacerile Domnului, Binefacerile c‚rmuirii Sale Ón Israel. Atunci poporul Domnului s-a pogor‚t la porţi: Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora! Trezeşte-te, trezeşte-te şi zi o c‚ntare! Scoală-te, Barac, Şi adu-ţi robii de război, Fiul lui Abinoam!
Atunci o rămăşiţă din popor a biruit pe cei puternici, Domnul mi-a dat biruinţa asupra celor viteji.
Din Efraim au venit locuitorii lui Amalec. După tine a mers Beniamin Ón oştirea ta. Din Machir au venit căpeteniile, Şi din Zabulon c‚rmuitorii.
Mai marii lui Isahar au fost cu Debora, Şi Isahar a venit după Barac, A fost trimis pe urma lui Ón vale. La p‚r‚urile lui Ruben, Au fost mari hotăr‚ri!
Pentru ce ai rămas Ón mijlocul staulelor Galaadul de dincolo de Iordan nu şi-a părăsit locuinţa. Pentru ce a stat Dan pe corăbii? Aşer a stat pe malul mării, Şi s-a odihnit Ón limanurile lui.
Zabulon este un popor care a Ónfruntat moartea, Şi Neftali la fel, pe Ónălţimile din c‚mpie.
Œmpăraţii au venit, s-au luptat; Atunci au luptat Ómpăraţii Canaanului, La Tanaac, la apele Meghido; N-au luat nici o pradă, nici argint.
Din ceruri se luptau, De pe cărările lor stelele se luptau Ómpotriva lui Sisera, P‚r‚ul Chison i-a luat, P‚r‚ul din vremurile străvechi, p‚r‚ul Chison! Suflete, calcă-n picioare pe viteji!
Atunci copitele cailor au răsunat De goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.
Blestemaţi pe Meroza, a zis Œngerul Domnului, Blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui; Căci n-au venit Ón ajutorul Domnului, Œn ajutorul Domnului, printre oamenii vitejiî.
Binecuv‚ntată să fie Óntre femei Iael, Nevasta lui Heber, Chenitul! Binecuv‚ntată să fie ea Óntre femeile care locuiesc Ón corturi!
El a cerut apă, şi ea i-a a dat lapte; Œn pahar Ómpărătesc i-a adus unt.
Cu o m‚nă a luat ţăruşul, Şi cu dreapta ciocanul lucrătorilor, A lovit pe Sisera, i-a despicat capul, I-a sfăr‚mat şi străpuns t‚mpla.
El s-a ghemuit: a căzut şi s-a culcat la picioarele ei; S-a ghemuit şi a căzut la picioarele ei; Acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viaţă.
Pe fereastră, prin zăbrele, Se uită mama lui Sisera, şi strigă: ÑPentru ce zăboveşte carul lui să vină? Pentru ce vin carele lui aşa de Óncet?î Cele mai Ónţelepte dintre femeile ei Ói răspund, Şi ea Óşi răspunde singură: ÑNegreşit, au găsit pradă! Şi-o Ómpart: O fată, două fete de fiecare om; Pradă de haine vopsite pentru Sisera; Pradă de haine vopsite cusute la gherghef, Două haine vopsite şi cusute la gherghef, De pus pe grumazul biruitorului!î Aşa să piară toţi vrăjmaşii Tăi, Doamne! Dar cei ce-L iubesc sunt ca soarele, c‚nd se arată Ón puterea luiî. Ţara a avut odihnă patruzeci de ani.