1Co 1 Corinteni, capitolul Epistola întâi către Corinteni, capitolul 13
Dragostea și bunătățile ei.
De aș grăì în limbile omenești și îngerești, iar dragoste nu am, făcutu-m’am aramă sunătoare și chimval răsunător.
Și de aș aveà prorocie, și de aș ștì toate tainele și toată știința; și de aș avea toată credința, cât să mut și munții, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.Mat 7:22
Și de aș împărțì toată avuția mea, și de aș dà trupul meu să’l arză, și dragoste nu am, nici un folos nu’mi este.Mat 6:1
Dragostea îndelung rabdă, se milostivește; dragostea nu pismuește, dragostea nu se semețește, nu se trufește.1Pe 4:8; Php 2:3
Nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se întărâtă, nu gândește răul;Rom 15:1
Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr;
Toate le sufere, toate le crede, toate le nădăjduește, toate le rabdă.Gal 6:2
Dragostea niciodată nu cade; și ori prorociile de vor lipsì; ori limbile de vor încetà; ori cunoștința de se va stricà.
Pentrucă din parte cunoaștem, și din parte prorocim.2Co 5:7
Iar când va venì cea desăvârșit, atunci cea din parte se va stricà.
Când eram prunc, ca un prunc grăiam, ca un prunc cugetam, ca un prunc gândiam; iar dacă m’am făcut bărbat, am lepădat cele pruncești.
Că vedem acum ca prin oglindă în ghicitură; iar atunci față către față; acum cunosc din parte; iar atunci voiu cunoaște precum și cunoscut sunt.Php 3:12; 2Ti 2:19
Și acum rămâne credința, nădejdea, dragostea, aceste trei; iar mai mare decât acestea este dragostea.