Urmăriţi dragostea. Umblaţi şi după darurile duhovniceşti, dar mai ales să prorociţi.

Œn adevăr, cine vorbeşte Ón altă limbă, nu vorbeşte oamenilor, ci lui Dumnezeu; căci nimeni nu-l Ónţelege, şi, cu duhul, el spune taine.

Cine proroceşte, dimpotrivă, vorbeşte oamenilor, spre zidire, sfătuire şi m‚ng‚iere.

Cine vorbeşte Ón altă limbă, se zideşte pe sine Ónsuşi; dar cine proroceşte, zideşte sufleteşte Biserica.

Aş dori ca toţi să vorbiţi Ón alte limbi, dar mai ales să prorociţi. Cine proroceşte, este mai mare dec‚t cine vorbeşte Ón alte limbi; afară numai dacă tălmăceşte aceste limbi, pentru ca să capete Biserica zidire sufletească.

Œn adevăr, fraţilor, de ce folos v-aş fi eu, dacă aş veni la voi vorbind Ón alte limbi, şi dacă cuv‚ntul meu nu v-ar aduce nici descoperire, nici cunoştinţă, nici prorocie, nici Ónvăţătură?

Chiar şi lucrurile neÓnsufleţite, care dau un sunet, fie un fluier sau o alăută: dacă nu dau sunete desluşite, cine va cunoaşte ce se c‚ntă cu fluierul sau cu alăuta?

Şi dacă tr‚mbiţa dă un sunet Óncurcat, cine se va pregăti de luptă?

Tot aşa şi voi, dacă nu rostiţi cu limba o vorbă Ónţeleasă, cum se va pricepe ce spuneţi? Atunci parcă aţi vorbi Ón v‚nt.

Sunt multe feluri de limbi Ón lume, totuşi nici una din ele nu este fără sunete Ónţelese.

Dar dacă nu cunosc Ónţelesul sunetului, voi fi un străin pentru cel ce vorbeşte, şi cel ce vorbeşte, va fi un străin pentru mine.

Tot aşa şi voi, fiindcă r‚vniţi după daruri duhovniceşti, să căutaţi să le aveţi din belşug, Ón vederea zidirii sufleteşti a Bisericii.

De aceea, cine vorbeşte Ón altă limbă, să se roage să aibă şi darul s-o tălmăcească.

Fiindcă, dacă mă rog Ón altă limbă, duhul meu se roagă, dar mintea mea este fără rod.

Ce este de făcut atunci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi c‚nta cu duhul, dar voi c‚nta şi cu mintea.

Altminteri, dacă aduci mulţumiri cu duhul, cum va răspunde ÑAminî la mulţumirile, pe care le aduci tu, cel lipsit de daruri, c‚nd el nu ştie ce spui?

Negreşit, tu mulţumeşti lui Dumnezeu foarte frumos, dar celălalt nu răm‚ne zidit sufleteşte.

Mulţumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc Ón alte limbi mai mult dec‚t voi toţi.

Dar Ón Biserică, voiesc mai bine să spun cinci cuvinte Ónţelese, ca să Ónvăţ şi pe alţii, dec‚t să spun zece mii de cuvinte Ón altă limbă.

Fraţilor, nu fiţi copii la minte; ci, la răutate, fiţi prunci; iar la minte, fiţi oameni mari.

Œn Lege este scris: ÑVoi vorbi norodului acestuia prin altă limbă şi prin buze străine; şi nici aşa nu Mă vor asculta, zice Domnul.î Prin urmare, limbile sunt un semn nu pentru cei credincioşi, ci pentru cei necredincioşi. Prorocia, dimpotrivă, este un semn nu pentru cei necredincioşi, ci pentru cei credincioşi.

Deci, dacă s-ar aduna toată Biserica la un loc, şi toţi ar vorbi Ón alte limbi, şi ar intra şi de cei fără daruri, sau necredincioşi, n-ar zice ei că sunteţi nebuni?

Dar dacă toţi prorocesc, şi intră vreun necredincios sau vreunul fără daruri, el este Óncredinţat de toţi, este judecat de toţi.

Tainele inimii lui sunt descoperite, aşa că va cădea cu faţa la păm‚nt, se va Ónchina lui Dumnezeu, şi va mărturisi că, Ón adevăr, Dumnezeu este Ón mijlocul vostru.

Ce este de făcut atunci, fraţilor? C‚nd vă adunaţi laolaltă, dacă unul din voi are o c‚ntare, altul o Ónvăţătură, altul o descoperire, altul o vorbă Ón altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească.

Dacă sunt unii, care vorbesc Ón altă limbă, să vorbească numai c‚te doi sau cel mult trei, fiecare la r‚nd: şi unul să tălmăcească.

Dacă nu este cine să tălmăcească, să tacă Ón Biserică, şi să-şi vorbească numai lui Ónsuşi şi lui Dumnezeu.

C‚t despre prooroci, să vorbească doi sau trei, şi ceilalţi să judece.

Şi dacă este făcută o descoperire unuia care stă jos, cel dint‚i să tacă.

Fiindcă puteţi să prorociţi toţi, dar unul după altul, pentru ca toţi să capete Ónvăţătură şi toţi să fie Ómbărbătaţi.

Duhurile proorocilor sunt supuse proorocilor; căci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neor‚nduielii, ci al păcii, ca Ón toate Bisericile sfinţilor.

Femeile să tacă Ón adunări, căci lor nu le este Óngăduit să ia cuv‚ntul Ón ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea.

Dacă voiesc să capete Ónvăţătură asupra unui lucru, să Óntrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească Ón Biserică.

Ce? De la voi a pornit Cuv‚ntul lui Dumnezeu? Sau numai p‚nă la voi a ajuns el?

Dacă crede cineva că este prooroc sau insuflat de Dumnezeu, să Ónţeleagă că ce vă scriu eu, este o poruncă a Domnului.

Şi dacă cineva nu Ónţelege, să nu Ónţeleagă!

Astfel, deci, fraţilor, r‚vniţi după prorocire, fără să Ómpiedicaţi vorbirea Ón alte limbi.

Dar toate să se facă Ón chip cuviincios şi cu r‚nduială.