Œn ce priveşte lucrurile jertfite idolilor, ştim că toţi avem cunoştinţă. Dar cunoştinţa Óng‚mfă pe c‚nd dragostea zideşte.

Dacă crede cineva că ştie ceva, Óncă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască.

Dar dacă iubeşte cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu.

Deci, c‚t despre m‚ncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că Ón lume un idol este tot una cu nimic, şi că nu este dec‚t un singur Dumnezeu.

Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi Ñdumnezeiî, fie Ón cer, fie pe păm‚nt (cum şi sunt Ón adevăr mulţi Ñdumnezeiî şi mulţi Ñdomniî), totuşi pentru noi nu este dec‚t un singur Dumnezeu: Tatăl, de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi, şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sunt toate lucrurile şi prin El şi noi.

Dar nu toţi au cunoştinţa aceasta. Ci unii, fiind obişnuiţi p‚nă acum cu idolul, măn‚ncă un lucru ca fiind jertfit unui idol; şi cugetul lor, care este slab, este Óntinat.

Dar nu carnea ne face pe noi plăcuţi lui Dumnezeu: nu c‚ştigăm nimic dacă m‚ncăm din ea, şi nu pierdem nimic dacă nu m‚ncăm.

Luaţi seama Ónsă ca nu cumva această slobozenie a voastră să ajungă o piatră de poticnire pentru cei slabi.

Căci dacă te vede cineva pe tine, care ai cunoştinţă, că şezi la masă Óntr-un templu de idoli, cugetul lui, care este slab, nu-l va Ómpinge pe el să măn‚nce din lucrurile jertfite idolilor?

Şi astfel, el, care este slab, va pieri din pricina acestei cunoştinţe a ta: el, fratele, pentru care a murit Hristos!

Dacă păcătuiţi astfel Ómpotriva fraţilor, şi le răniţi cugetul lor slab, păcătuiţi Ómpotriva lui Hristos.

De aceea, dacă o m‚ncare face pe fratele meu să păcătuiască, nu voi m‚nca niciodată carne, ca să nu fac pe fratele meu să păcătuiască.