Ilie, Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: ÑViu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sunt, că Ón anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, dec‚t după cuv‚ntul meu.î Şi cuv‚ntul Domnului a vorbit lui Ilie, cu aceste vorbe: ÑPleacă de aici, Óndreaptă-te spre răsărit, şi ascunde-te l‚ngă p‚r‚ul Cherit, care este Ón faţa Iordanului.

Vei bea apă din p‚r‚u, şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.î El a plecat şi a făcut după cuv‚ntul Domnului. S-a dus şi s-a aşezat l‚ngă p‚r‚ul Cherit, care este Ón faţa Iordanului.

Corbii Ói aduceau p‚ine şi carne dimineaţa, şi p‚ine şi carne seara, şi bea apă din p‚r‚u.

Dar după c‚tăva vreme p‚r‚tul a secat, căci nu căzuse ploaie Ón ţară.

Atunci cuv‚ntul Domnului i-a vorbit astfel: ÑScoală-te, du-te la Sarepta care ţine de Sidon, şi răm‚i acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.î Ilie s-a sculat, şi s-a dus la Sarepta. C‚nd a ajuns la poarta cetăţii, acolo era o femeie văduvă care str‚ngea lemne. El a chemat-o, şi a zis: ÑDu-te şi adu-mi, te rog, puţină apă Óntr-un vas, ca să beau.î Pe c‚nd se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou, şi a zis: ÑAdu-mi, te rog, şi o bucată de p‚ine Ón m‚na ta.î Şi ea a răspuns: ÑViu este Domnul, Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am dec‚t un pumn de făină Óntr-o oală şi puţin untdelemn Óntr-un ulcior. Şi iată, str‚ng două bucăţi de lemne, apoi mă voi Óntoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom m‚nca şi apoi vom muri.î Ilie i-a zis: ÑNu te teme, Óntoarce-te şi fă cum ai zis. Numai, pregăteşte-mi Ónt‚i mie cu untdelemnul şi făina aceea o mică turtă, şi adu-mi-o; pe urmă să faci şi pentru tine şi pentru fiul tău.

Căci aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul lui Israel: ,Făina din oală nu va scădea şi untdelemnul din ulcior nu se va Ómpuţina, p‚nă Ón ziua c‚nd va da Domnul ploaie pe faţa păm‚ntului.î Ea s-a dus, şi a făcut după cuv‚ntul lui Ilie. Şi multă vreme a avut ce să măn‚nce, ea şi familia ei, şi Ilie.

Făina din oală n-a scăzut, şi untdelemnul din ulcior nu s-a Ómpuţinat, după cuv‚ntul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.

După aceea, fiul femeii, stăp‚na casei, s-a Ómbolnăvit. Şi boala lui a fost at‚t de cumplită Ónc‚t n-a mai rămas suflare Ón el.

Femeia a zis atunci lui Ilie: ÑCe am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea, şi să-mi omori astfel fiul?î El i-a răspuns: ÑDă-mi Óncoace pe fiul tău.î Şi l-a luat de la s‚nul femeii, l-a suit Ón odaia de sus unde locuia el, şi l-a culcat pe patul lui.

Apoi a chemat pe Domnul, şi a zis: ÑDoamne, Dumnezeule, oare at‚t de mult să m‚hneşti Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, Ónc‚t să-i omori fiul?î Şi s-a Óntins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul, şi a zis: ÑDoamne, Dumnezeule, Te rog, fă să se Óntoarcă sufletul copilului Ón el!î Domnul a ascultat glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s-a Óntors Ón el, şi a Ónviat.

Ilie a luat copilul, l-a pogor‚t jos Ón casă din odaia de sus, şi l-a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: ÑIată, fiul tău este viu.î Şi femeia a zis lui Ilie: ÑCunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu, şi cuv‚ntul Domnului Ón gura ta este adevăr!î