Ahab a spus Izabelei tot ce făcuse Ilie, şi cum ucisese cu sabia pe toţi proorocii.

Izabela a trimis un sol la Ilie, să-i spună: ÑSă mă pedepsească zeii cu toată asprimea lor, dacă m‚ine, la ceasul acesta, nu voi face cu viaţa ta ce ai făcut tu cu viaţa fiecăruia din ei.î Ilie, c‚nd a văzut lucrul acesta, s-a sculat şi a plecat, ca să-şi scape viaţa. A ajuns la Beer-Şeba, care ţine de Iuda, şi şi-a lăsat slujitorul acolo.

El s-a dus Ón pustie unde, după un drum de o zi, a şezut sub un ienupăr, şi dorea să moară, zic‚nd: ÑDestul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun dec‚t părinţii mei.î S-a culcat şi a adormit sub un ienupăr. Şi iată, l-a atins un Ónger şi i-a zis: ÑScoală-te şi măn‚ncă.î El s-a uitat, şi la căpăt‚iul lui era o turtă coaptă pe nişte pietre Óncălzite şi un ulcior cu apă. A m‚ncat şi a băut, apoi s-a culcat din nou.

Œngerul Domnului a venit a doua oară, l-a atins, şi a zis: ÑScoală-te şi măn‚ncă, fiindcă drumul pe care-l ai de făcut este prea lung pentru tine.î El s-a sculat, a m‚ncat şi a băut; şi, cu puterea pe care i-a dat-o m‚ncarea aceasta, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi p‚nă la muntele lui Dumnezeu, Horeb.

Şi acolo, Ilie a intrat Óntr-o peşteră, şi a rămas Ón ea peste noapte. Şi cuv‚ntul Domnului i-a vorbit astfel: ÑCe faci tu aici, Ilie?î El a răspuns: ÑAm fost plin de r‚vnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legăm‚ntul Tău, au sfăr‚mat altarele Tale, şi au ucis cu sabia pe proorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa!î Domnul i-a zis: ÑIeşi, şi stai pe munte Ónaintea Domnului!î Şi iată că Domnul a trecut pe l‚ngă peşteră. Şi Ónaintea Domnului a trecut un v‚nt tare şi puternic, care despica munţii şi sfăr‚ma st‚ncile. Domnul nu era Ón v‚ntul acela. Şi după v‚nt, a venit un cutremur de păm‚nt. Domnul nu era Ón cutremurul de păm‚nt.

Şi după cutremurul de păm‚nt, a venit un foc: Domnul nu era Ón focul acela. Şi după foc, a venit un susur bl‚nd şi subţire.

C‚nd l-a auzit Ilie, şi-a acoperit faţa cu mantaua, a ieşit şi a stat la gura peşterii.

El a răspuns: ÑAm fost plin de r‚vnă pentru Domnul, Dumnezeul oştirilor; căci copiii lui Israel au părăsit legăm‚ntul Tău, au sfăr‚mat altarele Tale, şi au ucis cu sabia pe proorocii Tăi; am rămas numai eu singur, şi caută să-mi ia viaţa.î Domnul i-a zis: ÑDu-te, Óntoarce-te pe drumul tău prin pustie p‚nă la Damasc; şi c‚nd vei ajunge, să ungi pe Hazael ca Ómpărat al Siriei.

Să ungi şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, ca Ómpărat al lui Israel; şi să ungi pe Elisei, fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, ca prooroc Ón locul tău.

Şi se va Ónt‚mpla că pe cel ce va scăpa de sabia lui Hazael Ól va omorÓ Iehu; şi pe cel ce va scăpa de sabia lui Iehu, Ól va omorÓ Elisei.

Dar voi lăsa Ón Israel şapte mii de bărbaţi, şi anume pe toţi cei ce nu şi-au plecat genunchii Ónaintea lui Baal, şi a căror gură nu l-au sărutat.î Ilie a plecat de acolo, şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, ar‚nd. Œnaintea lui erau douăsprezece perechi de boi, şi el era cu a douăsprezecea. Ilie s-a apropiat de el, şi şi-a aruncat mantaua pe el.

Elisei a părăsit boii, a alergat după Ilie, şi a zis: ÑLasă-mă să sărut pe tatăl meu şi pe mama mea, şi te voi urma.î Ilie i-a răspuns: ÑDu-te, şi apoi Óntoarce-te: dar g‚ndeşte-te la ce ţi-am făcut.î După ce s-a depărtat de Ilie, s-a Óntors şi a luat o pereche de boi pe care i-a adus jertfă; cu uneltele boilor le-a fiert carnea, şi a dat-o oamenilor s-o măn‚nce. Apoi s-a sculat, a urmat pe Ilie, şi a fost Ón slujba lui.