David se apropia de clipa morţii, şi a dat Óndrumări fiului său Solomon, zic‚nd: ÑEu plec pe calea pe care merge toată lumea. Œntăreşte-te, şi fii om!

Păzeşte poruncile Domnului, Dumnezeului tău, umbl‚nd Ón căile Lui, şi păzind legile Lui, poruncile Lui, hotăr‚rile Lui şi Ónvăţăturile Lui, după cum este scris Ón legea lui Moise, ca să izbuteşti Ón tot ce vei face şi ori Óncotro te vei Óntoarce, şi pentru ca Domnul să Ómplinească următoarele cuvinte pe care le-a rostit pentru mine: ,Dacă fiii tăi vor lua seama la calea lor, umbl‚nd cu credincioşie Ónaintea Mea, din toată inima lor şi din tot sufletul lor, nu vei fi lipsit niciodată de un urmaş pe scaunul de domnie al lui Israel.í Ştii ce mi-a făcut Ioab, fiul Ţeruiei, ce a făcut celor două căpetenii ale oştirii lui Israel, lui Abner, fiul lui Ner, şi lui Amasa, fiul lui Ieter. I-a omor‚t; a vărsat Ón timp de pace s‚nge de război, şi a pus s‚ngele de război pe cingătoarea cu care era Óncins la mijloc şi pe Óncălţămintea din picioare.

Fă după Ónţelepciunea ta, şi să nu laşi ca perii lui cei albi să se pogoare Ón pace Ón locuinţa morţilor.

Să te porţi cu bunăvoinţă cu fiii lui Barzilai, Galaaditul, şi ei să măn‚nce la masă cu tine; căci tot aşa s-au purtat şi ei cu mine, ieşindu-mi Ónainte, c‚nd fugeam de fratele tău Absalom.

Iată că ai l‚ngă tine pe Şimei, fiul lui Ghera, Beniamitul, din Bahurim. El a rostit Ómpotriva mea mari blesteme Ón ziua c‚nd mă duceam la Mahanaim. Dar s-a pogor‚t Ónaintea mea la Iordan, şi i-am jurat pe Domnul, zic‚nd: ,Nu te voi omorÓ cu sabia.í Acum, tu să nu-l laşi nepedepsit; căci eşti un om Ónţelept, şi ştii cum trebuie să te porţi cu el. Să-i pogori perii albi Óns‚ngeraţi Ón locuinţa morţilor.î David a adormit cu părinţii lui, şi a fost Óngropat Ón cetatea lui David.

Vremea c‚t a Ómpărăţit David peste Israel a fost de patruzeci de ani: la Hebron a Ómpărăţit şapte ani, iar la Ierusalim a Ómpărăţit treizeci şi trei de ani.

Solomon a şezut pe scaunul de domnie al tatălui său David, şi Ómpărăţia lui s-a Óntărit foarte mult.

Adonia, fiul Haghitei, s-a dus la Bat-Şeba, mama lui Solomon. Ea i-a zis: ÑVii cu g‚nduri paşnice?î El a răspuns: ÑDa.î Şi a adăugat: ÑAm să-ţi spun o vorbă.î Ea a zis: ÑVorbeşte!î Şi el a zis: ÑŞtii că Ómpărăţia era a mea, şi că tot Israelul Óşi Óndrepta privirile spre mine ca să fiu Ómpărat. Dar Ómpărăţia s-a Óntors, şi a căzut fratelui meu, pentru că Domnul i-a dat-o.

Acum Óţi cer un lucru: nu-ţi Óntoarce faţa!î Ea i-a răspuns: ÑVorbeşte!î Şi el a zis: ÑSpune, te rog, Ómpăratului Solomon ñ căci nu se poate să nu te asculte ñ să-mi dea de nevastă pe Abişag, Sunamita.î Bat-Şeba a zis: ÑBine! voi vorbi Ómpăratului pentru tine.î Bat-Şeba s-a dus la Ómpăratul Solomon, să-i vorbească pentru Adonia. Œmpăratul s-a sculat s-o Ónt‚mpine, s-a Ónchinat Ónaintea ei, şi a şezut pe scaunul său de domnie. Au pus un scaun pentru mama Ómpăratului, şi ea a şezut la dreapta lui.

Apoi a zis: ÑAm să-ţi fac o mică rugăminte: să mă asculţi!î Şi Ómpăratul i-a zis: ÑCere, mamă, căci te voi asculta.î Ea a zis: ÑAbişag, Sunamita, să fie dată de nevastă fratelui tău Adonia.î Œmpăratul Solomon a răspuns mamei sale: ÑPentru ce ceri numai pe Abişag, Sunamita, pentru Adonia? Cere şi Ómpărăţia pentru el ñ căci este fratele meu mai mare dec‚t mine ñ pentru el, pentru preotul Abiatar, şi pentru Ioab, fiul Ţeruiei.î Atunci Ómpăratul a jurat pe Domnul, zic‚nd: ÑSă mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă nu-l vor costa viaţa pe Adonia cuvintele acestea!

Acum, viu este Domnul, care m-a Óntărit şi m-a suit pe scaunul de domnie al tatălui meu David, şi care mi-a făcut o casă, după făgăduinţa Lui, că astăzi va muri Adonia!î Şi Ómpăratul Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care l-a lovit; şi Adonia a murit.

Œmpăratul a zis apoi preotului Abiatar: ÑDu-te la Anatot la moşiile tale, căci eşti vrednic de moarte; dar nu te voi omorÓ azi, pentru că ai purtat chivotul Domnului Dumnezeu Ónaintea tatălui meu David, şi pentru că ai luat parte la toate suferinţele tatălui meu.

Astfel Solomon a scos pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, ca să Ómplinească cuv‚ntul rostit de Domnul asupra casei lui Eli Ón Silo.

Vestea aceasta a ajuns p‚nă la Ioab, care luase partea lui Adonia, măcar că nu luase partea lui Absalom. Şi Ioab a fugit la cortul Domnului, şi s-a apucat de coarnele altarului.

Au dat de ştire Ómpăratului Solomon că Ioab a fugit la cortul Domnului, şi că este la altar. Şi Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zic‚ndu-i: ÑDu-te şi loveşte-l!î Benaia a ajuns la cortului Domnului, şi a zis lui Ioab: ÑIeşi! căci aşa porunceşte Ómpăratul.î Dar el a răspuns: ÑNu! vreau să mor aici.î Benaia a spus lucrul acesta Ómpăratului, zic‚nd: ÑAşa a vorbit Ioab, şi aşa mi-a răspunsî.

Œmpăratul a zis lui Benaia: ÑFă cum a zis, loveşte-l, şi Óngroapă-l; şi ia astfel de peste mine şi de peste casa tatălui meu s‚ngele pe care l-a vărsat Ioab fără temei.

Domnul va face ca s‚ngele lui să cadă asupra capului lui, pentru că a lovit pe doi bărbaţi mai drepţi şi mai buni dec‚t el, şi i-a ucis cu sabia, fără să fi ştiut tatăl meu David: pe Abner, fiul lui Ner, căpetenia oştirii lui Israel, şi pe Amasa, fiul lui Ieter, căpetenia oştirii lui Iuda.

S‚ngele lor să cadă peste capul lui Ioab şi peste capul urmaşilor lui pentru totdeauna; dar David, săm‚nţa lui, casa lui şi scaunul lui de domnie, să aibă parte de pace pe vecie din partea Domnului.î Benaia, fiul lui Iehoiada, s-a suit, a lovit pe Ioab, şi l-a omor‚t. El a fost Óngropat Ón casa lui, Ón pustie.

Œmpăratul a pus Ón fruntea oştirii pe Benaia, fiul lui Iehoiada, Ón locul lui Ioab, iar Ón locul lui Abiatar a pus pe preotul Ţadoc.

Œmpăratul a chemat pe Şimei, şi i-a zis: ÑZideşte-ţi o casă la Ierusalim: să locuieşti Ón ea, şi să nu ieşi din ea ca să te duci Óntr-o parte sau alta.

Să ştii bine că Ón ziua c‚nd vei ieşi şi vei trece p‚r‚ul Chedron, vei muri. Atunci s‚ngele tău va cădea asupra capului tău.

Şimei a răspuns Ómpăratului: ÑBine! robul tău va face cum spune domnul meu, Ómpăratul.î Şi Şimei a locuit multă vreme la Ierusalim.

După trei ani, s-a Ónt‚mplat că doi slujitori ai lui Şimei au fugit la Achiş, fiul lui Maaca, Ómpăratul Gatului. Au dat de ştire lui Şimei, zic‚nd: ÑIată că slujitorii tăi sunt la Gat.î Şimei s-a sculat, a pus şaua pe măgar, şi s-a dus la Gat la Achiş, să-şi caute slujitorii. Şimei s-a dus, şi şi-a adus Ónapoi slujitorii din Gat.

Au dat de veste lui Solomon că Şimei a plecat din Ierusalim la Gat, şi că s-a Óntors.

Œmpăratul a chemat pe Şimei, şi i-a zis: ÑNu te-am pus eu să juri pe Domnul, şi nu ţi-am spus eu hotăr‚t: ,Să ştii că vei muri Ón ziua c‚nd vei ieşi să te duci Óntr-o parte sau alta?í Şi nu mi-ai răspuns tu: ,Bine! am Ónţeles?í Pentru ce atunci n-ai ascultat de jurăm‚ntul Domnului şi de porunca pe care ţi-o dădusem?î Şi Ómpăratul a zis lui Şimei: ÑŞtii Ónăuntrul inimii tale tot răul pe care l-ai făcut tatălui meu David; Domnul a Óntors răutatea ta asupra capului tău.

Dar Ómpăratul Solomon va fi binecuv‚ntat, şi scaunul de domnie al lui David va fi Óntărit pe vecie Ónaintea Domnului.î Şi Ómpăratul a poruncit lui Benaia, fiul lui Iehoiada, care a ieşit şi a lovit pe Şimei; şi Şimei a murit. Astfel, Ómpărăţia s-a Óntărit Ón m‚inile lui Solomon.