După aceste lucruri, iată ce s-a Ónt‚mplat. Nabot, din Izreel, avea o vie la Izreel, l‚ngă casa lui Ahab, Ómpăratul Samariei.

Şi Ahab a vorbit astfel lui Nabot: ÑDă-mi mie via ta, să fac din ea o grădină de verdeţuri, căci este foarte aproape de casa mea. Œn locul ei Óţi voi da o vie mai bună, sau dacă-ţi vine mai bine, Óţi voi plăti preţul ei Ón argint.î Dar Nabot a răspuns lui Ahab: ÑSă mă ferească Domnul să-ţi dau moştenirea părinţilor mei!î Ahab a intrat Ón casă, trist şi m‚niat, din pricina cuvintelor, pe care i le spusese Nabot din Izreel: ÑNu-ţi voi da moştenirea părinţilor mei!î Şi s-a culcat pe pat, şi-a Óntors faţa, şi n-a m‚ncat nimic.

Nevasta sa Izabela a venit la el, şi i-a zis: ÑPentru ce Óţi este tristă inima şi nu măn‚nci?î El i-a răspuns: ÑAm vorbit cu Nabot din Izreel, şi i-am zis: ,Dă-mi via ta pe preţ de argint; sau, dacă vrei, Óţi voi da o altă vie Ón locul ei.î Dar el a zis: ÑNu pot să-ţi dau via mea!î Atunci Izabela, nevasta lui, i-a zis: ÑOare nu domneşti tu acum peste Israel? Scoală-te, ia şi măn‚ncă şi fii cu inima veselă, căci eu Óţi voi da via lui Nabot din Izreel!î Şi ea a scris nişte scrisori Ón numele lui Ahab, le-a pecetluit cu pecetea lui Ahab, şi le-a trimis bătr‚nilor şi dregătorilor care locuiau cu Nabot Ón cetatea lui.

Iată ce a scris Ón aceste scrisori: ÑVestiţi un post; puneţi pe Nabot Ón fruntea poporului, şi puneţi-i Ón faţă doi oameni de nimic, care să mărturisească astfel Ómpotriva lui: ,Tu ai blestemat pe Dumnezeu şi pe Ómpăratul!í Apoi scoateţi-l afară, Ómproşcaţi-l cu pietre, şi să moară.î Oamenii din cetatea lui Nabot, bătr‚nii şi dregătorii care locuiau Ón cetate, au făcut cum le spusese Izabela, după cum era scris Ón scrisorile pe care li le trimisese ea.

Au vestit un post, şi au pus pe Nabot Ón fruntea poporului.

Cei doi oameni de nimic au venit şi s-au aşezat Ón faţa lui; şi aceşti oameni răi au mărturisit aşa Ónaintea poporului, Ómpotriva lui Nabot: ÑNabot a blestemat pe Dumnezeu şi pe Ómpăratul!î Apoi l-au scos afară din cetate, l-au Ómproşcat cu pietre, şi a murit.

Şi au trimis să spună Izabelei: ÑNabot a fost Ómproşcat cu pietre, şi a murit.î C‚nd a auzit Izabela că Nabot fusese Ómproşcat cu pietre şi că murise, a zis lui Ahab: ÑScoală-te şi ia Ón stăp‚nire via lui Nabot din Izreel, care n-a vrut să ţi-o dea pe preţ de argint; căci Nabot nu mai trăieşte, a murit.î Ahab, auzind că a murit Nabot, s-a sculat să se pogoare la via lui Nabot din Izreel ca s-o ia Ón stăp‚nire.

Atunci cuv‚ntul Domnului a vorbit lui Ilie, Tişbitul, astfel: ÑScoală-te şi pogoară-te Ónaintea lui Ahab, Ómpăratul lui Israel la Samaria; iată-l, este Ón via lui Nabot, unde s-a pogor‚t s-o ia Ón stăp‚nire.

Să-i spui: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Nu eşti tu un ucigaş şi un hoţ?í Şi să-i mai spui: ,Aşa vorbeşte Domnul: ,Chiar Ón locul unde au lins c‚inii s‚ngele lui Nabot, vor linge c‚inii şi s‚ngele tău.î Ahab a zis lui Ilie: ÑM-ai găsit, vrăjmaşule?î Şi el a răspuns: ÑTe-am găsit, pentru că te-ai v‚ndut ca să faci ce este rău Ónaintea Domnului.î ÑIată ce zice Domnul: ,Voi aduce nenorocirea peste tine; te voi mătura, voi nimici pe oricine este al lui Ahab, fie rob, fie slobod Ón Israel, şi voi face casei tale cum am făcut casei lui Ieroboam, fiul lui Nebat, şi casei lui Baeşa, fiul lui Ahia, pentru că M-ai m‚niat şi ai făcut pe Israel să păcătuiască.î Domnul a vorbit şi despre Izabela, şi a zis: ÑC‚inii vor m‚nca pe Izabela l‚ngă Óntăritura Izreelului.

Cine va muri Ón cetate din casa lui Ahab, va fi m‚ncat de c‚ini, iar cine va muri pe c‚mp va fi m‚ncat de păsările cerului.î N-a fost nimeni care să se fi v‚ndut pentru ca să facă ce este rău Ónaintea Domnului, ca Ahab, pe care nevasta sa Izabela Ól aţ‚ţa la aceasta.

El a lucrat Ón chipul cel mai ur‚cios, merg‚nd după idoli, cum făceau Amoriţii, pe care-i izgonise Domnul dinaintea copiilor lui Israel.

După ce a auzit cuvintele lui Ilie, Ahab şi-a rupt hainele, şi-a pus un sac pe trup, şi a postit: se culca cu sacul acesta, şi mergea Óncet.

Şi cuv‚ntul Domnului a vorbit lui Ilie, Tişbitul, astfel: ÑAi văzut cum s-a smerit Ahab Ónaintea Mea? Pentru că s-a smerit Ónaintea Mea, nu voi aduce nenorocirea Ón timpul vieţii lui; ci Ón timpul vieţii fiului său voi aduce nenorocirea casei lui!î