Voi Ónşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost zadarnică.

După ce am suferit şi am fost batjocoriţi Ón Filipi, cum ştiţi, am venit plini de Óncredere Ón Dumnezeul nostru, să vă vestim Evanghelia lui Dumnezeu Ón mijlocul multor lupte.

Căci propovăduirea noastră nu se Óntemeiază nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie.

Ci, fiindcă Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne Óncredinţeze Evanghelia, căutăm să vorbim aşa ca să placem nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima.

Œn adevăr, cum bine ştiţi, niciodată n-am Óntrebuinţat vorbe măgulitoare, nici haina lăcomiei: martor este Dumnezeu.

N-am căutat slavă de la oameni: nici de la voi, nici de la alţii, deşi, ca apostoli ai lui Hristos, am fi putut să cerem cinste.

Dimpotrivă, ne-am arătat bl‚nzi Ón mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii.

Astfel, Ón dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa noastră, at‚t de scumpi ne ajunseserăţi.

Vă aduceţi aminte, fraţilor, de osteneala şi munca noastră. Cum lucram zi şi noapte, ca să nu fim sarcină nici unuia din voi, şi vă propovăduiam Evanghelia lui Dumnezeu.

Voi sunteţi martori, şi Dumnezeu de asemenea, că am avut o purtare sf‚ntă, dreaptă şi fără prihană faţă de voi, care credeţi.

Ştiţi iarăşi că am fost pentru fiecare din voi, ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă m‚ng‚iam şi vă adeveream, să vă purtaţi Óntr-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Œmpărăţia şi slava Sa.

De aceea mulţumim fără Óncetare lui Dumnezeu că, atunci c‚nd aţi primit Cuv‚ntul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuv‚ntul oamenilor, ci, aşa cum şi este Ón adevăr, ca pe Cuv‚ntul lui Dumnezeu, care lucrează şi Ón voi care credeţi.

Căci, fraţilor, voi aţi călcat pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt Ón Hristos Isus, Ón Iudea; pentru că şi voi aţi suferit din partea celor de un neam cu voi aceleaşi rele, pe care le-au suferit ele din partea Iudeilor.

Iudeii aceştia au omor‚t pe Domnul Isus şi pe prooroci, pe noi ne-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu, şi sunt vrăjmaşi tuturor oamenilor, căci ne opresc să vorbim Neamurilor, ca să fie m‚ntuite. Astfel, ei totdeauna pun v‚rf păcatelor lor. Dar, la urmă, i-a ajuns m‚nia lui Dumnezeu!

Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi c‚tăva vreme de voi, cu faţa dar nu cu inima, am avut cu at‚t mai mult dorinţa să vă vedem.

Astfel, odată, şi chiar de două ori, am voit (eu, Pavel, cel puţin) să venim la voi; dar ne-a Ómpiedicat Satana.

Căci cine este, Ón adevăr, nădejdea, sau bucuria, sau cununa noastră de slavă? Nu sunteţi voi, Ónaintea Domnului nostru Isus Hristos, la venirea Lui?

Da, voi sunteţi slava şi bucuria noastră.