Teofile, Ón cea dint‚i carte a mea, am vorbit despre tot ce a Ónceput Isus să facă şi să Ónveţe pe oameni, de la Ónceput p‚nă Ón ziua Ón care S-a Ónălţat la cer, după ce, prin Duhul Sf‚nt, dăduse poruncile Sale apostolilor, pe care-i alesese.

După patima Lui, li S-a Ónfăţişat viu, prin multe dovezi, arăt‚ndu-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Œmpărăţia lui Dumnezeu.

Pe c‚nd Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, Ñpe careî, le-a zis El, Ñaţi auzit-o de la Mine.

Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sf‚nt.î Deci apostolii, pe c‚nd erau str‚nşi laolaltă, L-au Óntrebat: ÑDoamne, Ón vremea aceasta ai de g‚nd să aşezi din nou Œmpărăţia lui Israel?î El le-a răspuns: ÑNu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat sub stăp‚nirea Sa.

Ci voi veţi primi o putere, c‚nd Se va pogorÓ Duhul Sf‚nt peste voi, şi-Mi veţi fi martori Ón Ierusalim, Ón toată Iudea, Ón Samaria, şi p‚nă la marginile păm‚ntului.î După ce a spus aceste lucruri, pe c‚nd se uitau ei la El, S-a Ónălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor.

Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe c‚nd Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi Ómbrăcaţi Ón alb, şi au zis: ÑBărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a Ónălţat la cer din mijlocul vostru, va veni Ón acelaşi fel cum L-aţi văzut merg‚nd la cer.î Atunci ei s-au Óntors Ón Ierusalim din muntele numit al Măslinilor, care este l‚ngă Ierusalim, departe c‚t un drum Ón ziua Sabatului.

C‚nd au ajuns acasă, s-au suit Ón odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zilotul, şi Iuda, fiul lui Iacov.

Toţi aceştia stăruiau cu un cuget Ón rugăciune şi Ón cereri, Ómpreună cu femeile, şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.

Œn zilele acelea, Petru s-a sculat Ón mijlocul fraţilor, ñ numărul celor adunaţi laolaltă era de aproape o sută douăzeci, ñ şi a zis: ÑFraţilor, trebuia să se Ómplinească Scriptura spusă de Duhul Sf‚nt mai Ónainte, prin gura lui David, despre Iuda, care a fost călăuza celor ce au prins pe Isus.

El era din numărul nostru, şi era părtaş al aceleiaşi slujbe.

Omul acesta a dob‚ndit un ogor cu plata nelegiuirii lui, a căzut cu capul Ón jos, a plesnit Ón două prin mijloc, şi i s-au vărsat toate măruntaiele.

Lucrul acesta a ajuns aşa de cunoscut de toţi locuitorii din Ierusalim, Ónc‚t ogorul acela a fost numit Ón limba lor: ,Acheldamaí, adică: ,Ogorul s‚ngelui.í ñ Œn adevăr, Ón cartea Psalmilor este scris: ,Locuinţa lui să răm‚nă pustie, şi nimeni să nu locuiască Ón ea!í Şi: ,Slujba lui s-o ia altul!í Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au Ónsoţit Ón toată vremea Ón care a trăit Domnul Isus Óntre noi, cu Óncepere de la botezul lui Ioan p‚nă Ón ziua c‚nd S-a Ónălţat El de la noi, să fie r‚nduit, unul care să ne Ónsoţească drept martor al Ónvierii Lui.

Ei au pus Ónainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iust, şi pe Matia.

Apoi au făcut următoarea rugăciune: ,Doamne, Tu, care cunoşti inimile tuturor oamenilor, arată-ne pe care din aceşti doi l-ai ales, ca să ia loc Ón slujba şi apostolia aceasta, din care a căzut Iuda, ca să meargă la locul lui.í Au tras la sorţi, şi sorţul a căzut pe Matia, care a fost numărat Ómpreună cu cei unsprezece apostoli.