Œn Cezarea era un om cu numele Corneliu, sutaş din ceata de ostaşi numită ÑItalianaî.

Omul acesta era cucernic şi temător de Dumnezeu, Ómpreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii norodului, şi se ruga totdeauna lui Dumnezeu.

Pe la ceasul al nouălea din zi, a văzut lămurit Óntr-o vedenie pe un Ónger al lui Dumnezeu că a intrat la el, şi i-a zis: ÑCornelie!î Corneliu s-a uitat ţintă la el, s-a Ónfricoşat, şi a răspuns: ÑCe este, Doamne?î Şi Óngerul i-a zis: ÑRugăciunile şi milosteniile tale s-au suit Ónaintea lui Dumnezeu, şi El Şi-a adus aminte de ele.

Trimite acum nişte oameni la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru.

El găzduieşte la un om, numit Simon tăbăcarul, a cărui casă este l‚ngă mare: acela Óţi va spune ce trebuie să faci.î Cum a plecat Óngerul, care vorbise cu el, Corneliu a chemat două din slugile sale, şi un ostaş cucernic din aceia care-i slujeau Ón tot timpul; şi, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iope.

A doua zi, c‚nd erau pe drum şi se apropiau de cetate, Petru s-a suit să se roage pe acoperişul casei, pe la ceasul al şaselea.

L-a ajuns foamea, şi a vrut să măn‚nce. Pe c‚nd Ói pregăteau m‚ncarea, a căzut Óntr-o răpire sufletească.

A văzut cerul deschis, şi un vas ca o faţă de masă mare, legată cu cele patru colţuri, cobor‚ndu-se şi slobozindu-se Ón jos pe păm‚nt.

Œn ea se aflau tot felul de dobitoace cu patru picioare şi t‚r‚toare de pe păm‚nt şi păsările cerului.

Şi un glas i-a zis: ÑPietre, scoală-te, taie şi măn‚ncă.î ÑNicidecum, Doamneî, a răspuns Petru. ÑCăci niciodată n-am m‚ncat ceva spurcat sau necurat.î Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: ÑCe a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.î Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi Óndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer.

Pe c‚nd Petru nu ştia ce să creadă despre Ónţelesul vedeniei, pe care o avusese, iată că, oamenii trimişi de Corneliu, Óntreb‚nd de casa lui Simon, au stat la poartă, şi au Óntrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo.

Şi pe c‚nd se g‚ndea Petru la vedenia aceea, Duhul i-a zis: ÑIată că te caută trei oameni; scoală-te, pogoară-te, şi du-te cu ei, fără şovăire, căci Eu i-am trimis.î Petru deci s-a pogor‚t, şi a zis oamenilor acelora: ÑEu sunt acela, pe care-l căutaţi; ce pricină vă aduce?î Ei au răspuns: ÑSutaşul Corneliu, om drept şi temător de Dumnezeu şi vorbit de bine de tot neamul Iudeilor, a fost Ónştiinţat de Dumnezeu, printr-un Ónger sf‚nt, să te cheme Ón casa lui, şi să audă cuvintele, pe care i le vei spune.î Petru deci i-a chemat Ónăuntru, şi i-a găzduit.

A doua zi, s-a sculat, şi a plecat cu ei. L-au Ónsoţit şi c‚ţiva fraţi din Iope. Œn cealaltă zi au ajuns la Cezarea. Corneliu Ói aştepta cu rudele şi prietenii de aproape, pe care-i chemase.

C‚nd era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise Ónainte, s-a aruncat la picioarele lui, şi i s-a Ónchinat.

Dar Petru l-a ridicat, şi a zis: ÑScoală-te, şi eu sunt om!î Şi vorbind cu el, a intrat Ón casă, şi a găsit adunaţi pe mulţi.

ÑŞtiţiî, le-a zis el, Ñcă nu este Óngăduit de Lege unui Iudeu să se Ónsoţească Ómpreună cu unul de alt neam, sau să vină la el; dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om spurcat sau necurat.

De aceea am venit fără c‚rtire c‚nd m-aţi chemat; vă Óntreb dar, cu ce g‚nd aţi trimis după mine?î Corneliu a răspuns: ÑAcum patru zile, chiar Ón clipa aceasta, mă rugam Ón casa mea la ceasul al nouălea; şi iată că a stat Ónaintea mea un om cu o haină strălucitoare, şi a zis: ÑCornelie, rugăciunea ta a fost ascultată, şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de milosteniile tale.

Trimite dar la Iope, şi cheamă pe Simon, zis şi Petru; el găzduieşte Ón casa lui Simon tăbăcarul, l‚ngă mare; c‚nd va veni el, Óţi va vorbi.î Am trimis Óndată la tine, şi bine ai făcut că ai venit. Acum dar, toţi suntem aici Ónaintea lui Dumnezeu, ca să ascultăm tot ce ţi-a poruncit Domnul să ne spui.î Atunci Petru a Ónceput să vorbească, şi a zis: ÑŒn adevăr, văd că Dumnezeu nu este părtinitor, ci că Ón orice neam, cine se teme de El, şi lucrează neprihănire este primit de El.

El a trimis Cuv‚ntul Său fiilor lui Israel, şi le-a vestit Evanghelia păcii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor.

Ştiţi vorba făcută prin toată Iudea, Óncep‚nd din Galilea, Ón urma botezului propovăduit de Ioan; cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sf‚nt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc Ón loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El.

Noi suntem martori a tot ce a făcut El Ón ţara Iudeilor şi Ón Ierusalim. Ei L-au omor‚t, at‚rn‚ndu-L pe lemn.

Dar Dumnezeu L-a Ónviat a treia zi, şi a Óngăduit să Se arate, nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am m‚ncat şi am băut Ómpreună cu El, după ce a Ónviat din morţi.

Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului, şi să mărturisim că El a fost r‚nduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.

Toţi proorocii mărturisesc despre El că oricine crede Ón El, capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.î Pe c‚nd rostea Petru cuvintele acestea, S-a pogor‚t Duhul Sf‚nt peste toţi cei ce ascultau Cuv‚ntul.

Toţi credincioşii tăiaţi Ómprejur, care veniseră cu Petru, au rămas uimiţi c‚nd au văzut că darul Duhului Sf‚nt s-a vărsat şi peste Neamuri.

Căci Ói auzeau vorbind Ón limbi şi mărind pe Dumnezeu. Atunci Petru a zis: ÑSe poate opri apa ca să nu fie botezaţi aceştia, care au primit Duhul Sf‚nt ca şi noi?î Şi a poruncit să fie botezaţi Ón Numele Domnului Isus Hristos. Atunci l-au rugat să mai răm‚nă c‚teva zile la ei.