Cam pe aceeaşi vreme, Ómpăratul Irod a pus m‚inile pe unii din Biserică, pentru ca să-i chinuiască; şi a ucis cu sabia pe Iacov, fratele lui Ioan.

C‚nd a văzut că lucrul acesta place Iudeilor, a mai pus m‚na şi pe Petru. ñ Erau zilele praznicului Azimilor. ñ După ce l-a prins, şi l-a băgat Ón temniţă, l-a pus sub paza a patru cete de c‚te patru ostaşi, cu g‚nd ca după Paşte să-l scoată Ónaintea norodului.

Deci Petru era păzit Ón temniţă, şi Biserica nu Ónceta să Ónalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.

Œn noaptea zilei c‚nd avea de g‚nd Irod să-l Ónfăţişeze la judecată, Petru dormea Óntre doi ostaşi, legat de m‚ini cu două lanţuri; şi nişte păzitori păzeau temniţa la uşă.

Şi iată, un Ónger al Domnului a stat l‚ngă el pe neaşteptate, şi o lumină a strălucit Ón temniţă. Œngerul a deşteptat pe Petru, lovindu-l Ón coastă, şi i-a zis: ÑScoală-te, iute!î Lanţurile i-au căzut jos de pe m‚ini.

Apoi Óngerul i-a zis: ÑŒncinge-te, şi leagă-ţi Óncălţămintele.î Şi el a făcut aşa. Œngerul i-a mai zis: ÑŒmbracă-te Ón haină, şi vino după mine.î Petru a ieşit afară, şi a mers după el, fără să ştie dacă ce făcea Óngerul este adevărat. I se părea că are o vedenie.

După ce au trecut de straja Ónt‚ia şi a doua, au ajuns la poarta de fier, care dă Ón cetate, şi ea li s-a deschis singură; au ieşit, şi au trecut Óntr-o uliţă. Œndată, Óngerul a plecat de l‚ngă el.

C‚nd şi-a venit Petru Ón fire, a zis: ÑAcum văd cu adevărat că Domnul a trimis pe Óngerul Său, şi m-a scăpat din m‚na lui Irod şi de la tot ce aştepta poporul Iudeu.î După ce şi-a dat bine seama de cele Ónt‚mplate, s-a Óndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă, şi se rugau.

A bătut la uşa care dădea Ón pridvor; şi o slujnică, numită Roda, a venit să vadă cine e.

A cunoscut glasul lui Petru: şi de bucurie, Ón loc să deschidă, a alergat Ónăuntru să dea de veste că Petru stă Ónaintea porţii.

ÑEşti nebună!î i-au zis ei. Dar ea stăruia şi spunea că el este. Ei, dimpotrivă, ziceau: ÑEste Óngerul lui.î Petru Ónsă bătea mereu. Au deschis, şi au rămas Óncremeniţi c‚nd l-au văzut.

Petru le-a făcut semn cu m‚na să tacă, le-a istorisit cum Ól scosese Domnul din temniţă, şi a zis: ÑSpuneţi lucrul acesta lui Iacov şi fraţilor.î Apoi a ieşit, şi s-a dus Óntr-alt loc.

C‚nd s-a făcut ziuă, ostaşii au fost Óntr-o mare fierbere, ca să ştie ce s-a făcut Petru.

Irod, după ce l-a căutat Ón toate părţile, şi nu l-a aflat, a luat la cercetare pe păzitori, şi a poruncit să-i omoare. Œn urmă s-a pogor‚t din Iudea la Cezarea, ca să răm‚nă acolo.

Irod era foarte m‚niat pe cei din Tir şi din Sidon. Dar aceştia au venit toţi Óntr-un g‚nd la el; şi după ce au c‚ştigat de partea lor pe Blast, care era mai mare peste odaia de dormit a Ómpăratului, au cerut pace, pentru că ţara lor se hrănea din ţara Ómpăratului.

Œntr-o zi anumită, Irod s-a Ómbrăcat cu hainele lui Ómpărăteşti, a şezut pe scaunul lui Ómpărătesc, şi le vorbea.

Norodul a strigat: ÑGlas de Dumnezeu, nu de om!î Œndată l-a lovit un Ónger al Domnului, pentru că nu dăduse slavă lui Dumnezeu. Şi a murit m‚ncat de viermi.

Œnsă Cuv‚ntul lui Dumnezeu se răsp‚ndea tot mai mult, şi numărul ucenicilor se mărea.

Barnaba şi Saul, după ce şi-au Ómplinit Ónsărcinarea, s-au Óntors din Ierusalim, lu‚nd cu ei pe Ioan, zis şi Marcu.