Œn Biserica din Antiohia erau nişte prooroci şi Ónvăţători: Barnaba, Simon, numit Niger, Luciu din Cirena, Manaen, care fusese crescut Ómpreună cu c‚rmuitorul Irod, şi Saul.

Pe c‚nd slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sf‚nt a zis: ÑPuneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.î Atunci, după ce au postit şi s-au rugat, şi-au pus m‚inile peste ei, şi i-au lăsat să plece.

Barnaba şi Saul, trimişi de Duhul Sf‚nt, s-au cobor‚t la Seleucia, şi de acolo au plecat cu corabia la Cipru.

Ajunşi la Salamina, au vestit Cuv‚ntul lui Dumnezeu Ón sinagogile Iudeilor. Aveau de slujitor pe Ioan.

După ce au străbătut toată insula p‚nă la Pafos, au Ónt‚lnit pe un vrăjitor, prooroc mincinos, un Iudeu, cu numele Bar-Isus, care era cu dregătorul Sergius Paulus, un om Ónţelept. Acesta din urmă a chemat pe Barnaba şi pe Saul, şi şi-a arătat dorinţa să audă Cuv‚ntul lui Dumnezeu.

Dar Elima, vrăjitorul, ñ căci aşa se t‚lcuieşte numele lui ñ le stătea Ómpotrivă, şi căuta să abată pe dregător de la credinţă.

Atunci Saul, care se mai numeşte şi Pavel, fiind plin de Duhul Sf‚nt, s-a uitat ţintă la el, şi a zis: ÑOm plin de toată viclenia şi de toată răutatea, fiul dracului, vrăjmaş al oricărei neprihăniri, nu mai Óncetezi tu să str‚mbi căile drepte ale Domnului?

Acum, iată că m‚na Domnului este Ómpotriva ta: vei fi orb, şi nu vei vedea soarele p‚nă la o vreme.î Œndată a căzut peste el ceaţă şi Óntuneric, şi căuta b‚jb‚ind nişte oameni, care să-l ducă de m‚nă.

Atunci dregătorul, c‚nd a văzut ce se Ónt‚mplase, a crezut, şi a rămas uimit de Ónvăţătura Domnului.

Pavel şi tovarăşii lui au pornit cu corabia din Pafos, şi s-au dus la Perga Ón Pamfilia. Ioan s-a despărţit de ei, şi s-a Óntors la Ierusalim.

Din Perga şi-au urmat drumul Ónainte, şi au ajuns la Antiohia din Pisidia. Œn ziua Sabatului, au intrat Ón sinagogă şi au şezut jos.

După citirea Legii şi a Proorocilor, fruntaşii sinagogii au trimis să le zică: ÑFraţilor, dacă aveţi un cuv‚nt de Óndemn pentru norod, vorbiţiî.

Pavel s-a sculat, a făcut semn cu m‚na, şi a zis: ÑBărbaţi Israeliţi şi voi care vă temeţi de Dumnezeu, ascultaţi!

Dumnezeul acestui popor Israel a ales pe părinţii noştri. A ridicat la cinste pe norodul acesta, Ón timpul şederii lui Ón ţara Egiptului, şi l-a scos din Egipt cu braţul Său cel puternic.

Timp de aproape patruzeci de ani, le-a suferit purtarea Ón pustie.

Şi, după ce a nimicit şapte popoare Ón ţara Canaanului, le-a dat de moştenire păm‚ntul lor, pentru aproape patru sute cincizeci de ani.

După aceste lucruri le-a dat judecători, p‚nă la proorocul Samuel.

Ei au cerut atunci un Ómpărat. Şi, timp de aproape patruzeci de ani, Dumnezeu le-a dat pe Saul, fiul lui Chis, din seminţia lui Beniamin; apoi l-a Ónlăturat, şi le-a ridicat Ómpărat pe David, despre care a mărturisit astfel: ÑAm găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va Ómplini toate voile Mele.î Din săm‚nţa lui David, Dumnezeu, după făgăduinţa Sa, a ridicat lui Israel un M‚ntuitor, care este Isus.

Œnainte de venirea Lui, Ioan propovăduise botezul pocăinţei la tot norodul lui Israel.

Şi Ioan, c‚nd era la sf‚rşitul Ónsărcinării lui, zicea: ÑCine credeţi că sunt eu? Nu sunt Acela; ci iată că după mine vine Unul, căruia eu nu sunt vrednic să-i dezleg Óncălţămintea picioarelor.î Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă v-a fost trimis Cuv‚ntul acestei m‚ntuiri.

Căci locuitorii din Ierusalim şi mai marii lor n-au cunoscut pe Isus; şi prin faptul că L-au os‚ndit, au Ómplinit cuvintele proorocilor, care se citesc Ón fiecare Sabat.

Măcar că n-au găsit Ón El nici o vină de moarte, totuşi ei au cerut lui Pilat să-L omoare.

Şi, după ce au Ómplinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos de pe lemn, şi L-au pus Óntr-un morm‚nt.

Dar Dumnezeu L-a Ónviat din morţi.

El S-a arătat, timp de mai multe zile celor ce se suiseră cu El din Galilea la Ierusalim, şi care acum sunt martorii Lui Ónaintea norodului.

Şi noi vă aducem vestea aceasta bună că făgăduinţa făcută părinţilor noştri, Dumnezeu a Ómplinit-o pentru noi, copiii lor, Ónviind pe Isus; după cum este scris Ón psalmul al doilea: ÑTu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut.î Că L-a Ónviat din morţi, aşa că nu Se va mai Óntoarce Ón putrezire, a spus-o c‚nd a zis: ÑVă voi Ómplini cu toată credincioşia făgăduinţele sfinte, pe care le-am făcut lui David.î De aceea mai zice şi Ón alt psalm: ÑNu vei Óngădui ca Sf‚ntul Tău să vadă putrezirea.î Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui, după planul lui Dumnezeu, a murit, a fost Óngropat l‚ngă părinţii săi, şi a văzut putrezirea.

Dar Acela, pe care L-a Ónviat Dumnezeu, n-a văzut putrezirea.

Să ştiţi dar, fraţilor, că Ón El vi se vesteşte iertarea păcatelor; şi oricine crede, este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi iertaţi prin Legea lui Moise.

Astfel, luaţi seama să nu vi se Ónt‚mple ce se spune Ón prooroci: ÑUitaţi-vă, dispreţuitorilor, miraţi-vă şi pieriţi; căci Ón zilele voastre, am să fac o lucrare, pe care n-o veţi crede nicidecum, dacă v-ar istorisi-o cineva.î Prigonirile Iudeilor.

C‚nd au ieşit afară, Neamurile i-au rugat să le vorbească şi Ón Sabatul viitor despre aceleaşi lucruri.

Şi după ce s-a Ómprăştiat adunarea, mulţi din Iudei şi din prozeliţii evlavioşi au mers după Pavel şi Barnaba, care stăteau de vorbă cu ei, şi-i Óndemnau să stăruie Ón harul lui Dumnezeu.

Œn Sabatul viitor, aproape toată cetatea s-a adunat ca să audă Cuv‚ntul lui Dumnezeu.

Iudeii, c‚nd au văzut noroadele, s-au umplut de pizmă, vorbeau Ómpotriva celor spuse de Pavel, şi-l batjocoreau.

Dar Pavel şi Barnaba le-au zis cu Óndrăzneală: ÑCuv‚ntul lui Dumnezeu trebuia vestit mai Ónt‚i vouă; dar fiindcă voi nu-l primiţi, şi singuri vă judecaţi nevrednici de viaţa veşnică, iată că ne Óntoarcem spre Neamuri.

Căci aşa ne-a poruncit Domnul: ,Te-am pus ca să fii Lumina Neamurilor, ca să duci m‚ntuirea p‚nă la marginile păm‚ntului.î Neamurile se bucurau c‚nd au auzit lucrul acesta şi preamăreau Cuv‚ntul Domnului. Şi toţi cei ce erau r‚nduiţi să capete viaţa veşnică, au crezut.

Cuv‚ntul Domnului se răsp‚ndea Ón toată ţara.

Dar Iudeii au Óntăr‚tat pe femeile cucernice cu vază şi pe fruntaşii cetăţii, au st‚rnit o prigonire Ómpotriva lui Pavel şi Barnaba, şi i-au izgonit din hotarele lor.

Pavel şi Barnaba au scuturat praful de pe picioare Ómpotriva lor, şi s-au dus Ón Iconia, Ón timp ce ucenicii erau plini de bucurie şi de Duhul Sf‚nt.