Œn Iconia, Pavel şi Barnaba au intrat Ón sinagoga Iudeilor, şi au vorbit Ón aşa fel că o mare mulţime de Iudei şi de Greci au crezut.

Dar Iudeii care n-au crezut, au Óntăr‚tat şi au răzvrătit sufletele Neamurilor Ómpotriva fraţilor.

Totuşi au rămas destul de multă vreme Ón Iconia şi vorbeau cu Óndrăzneală Ón Domnul, care adeverea Cuv‚ntul privitor la harul Său, şi Óngăduia să se facă semne şi minuni prin m‚inile lor.

Mulţimea din cetate s-a dezbinat: unii erau cu Iudeii, alţii cu apostolii.

Neamurile şi Iudeii, Ón Ónvoire cu mai marii lor, s-au pus Ón mişcare, că să-i batjocorească şi să-i ucidă cu pietre.

Pavel şi Barnaba au Ónţeles lucrul acesta, şi au fugit Ón cetăţile Licaoniei: Listra şi Derbe, şi Ón ţinutul de primprejur.

Şi au propovăduit Evanghelia acolo.

Œn Listra era un om neputincios de picioare, olog din naştere, care nu umblase niciodată.

El şedea jos şi asculta pe Pavel c‚nd vorbea. Pavel s-a uitat ţintă la el, şi fiindcă a văzut că are credinţă ca să fie tămăduit, a zis cu glas tare: ÑScoală-te drept Ón picioare.î Şi el s-a sculat dintr-o săritură, şi a Ónceput să umble.

La vederea celor făcute de Pavel, noroadele şi-au ridicat glasul, şi au zis Ón limba licaoneană: ÑZeii s-au pogor‚t la noi Ón chip omenesc.î Pe Barnaba Ól numeau Jupiter, iar pe Pavel Mercur, pentru că m‚nuia cuv‚ntul.

Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetăţii, a adus tauri şi cununi Ónaintea porţilor, şi voia să le aducă jertfă, Ómpreună cu noroadele.

Apostolii Barnaba şi Pavel, c‚nd au auzit lucrul acesta, şi-au rupt hainele, au sărit Ón mijlocul norodului, şi au strigat: ÑOamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi suntem oameni de aceeaşi fire cu voi; noi vă aducem o veste bună, ca să vă Óntoarceţi de la aceste lucruri deşarte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, păm‚ntul şi marea, şi tot ce este Ón ele.

El, Ón veacurile trecute, a lăsat pe toate Neamurile să umble pe căile lor, măcar că, drept vorbind, nu s-a lăsat fără mărturie, Óntruc‚t v-a făcut bine, v-a trimis ploi din cer, şi timpuri roditoare, v-a dat hrană din belşug, şi v-a umplut inimile de bucurie.î Abia au putut să Ómpiedice, cu vorbele acestea, pe noroade, să le aducă jertfă.

Atunci au venit pe neaşteptate din Antiohia şi Iconia nişte Iudei, care au aţ‚ţat pe noroade. Aceştia, după ce au Ómproşcat pe Pavel cu pietre, l-au t‚r‚t afară din cetate, crez‚nd că a murit.

C‚nd l-au Ónconjurat Ónsă ucenicii, Pavel s-a sculat şi a intrat Ón cetate. A doua zi, a plecat cu Barnaba la Derbe.

După ce au propovăduit Evanghelia Ón cetatea aceasta, şi au făcut mulţi ucenici, s-au Óntors la Listra, la Iconia şi la Antiohia, Óntărind sufletele ucenicilor. El Ói Óndemna să stăruie Ón credinţă şi spunea că Ón Œmpărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.

Au r‚nduit prezbiteri Ón fiecare Biserică, şi după ce s-au rugat şi au postit, i-au Óncredinţat Ón m‚na Domnului, Ón care crezuseră.

Au trecut apoi prin Pisidia, au venit Ón Pamfilia, au vestit Cuv‚ntul Ón Perga, şi s-au pogor‚t la Atalia.

De acolo au mers cu corabia la Antiohia, de unde fuseseră Óncredinţaţi Ón grija harului lui Dumnezeu, pentru lucrarea, pe care o săv‚rşiseră.

După venirea lor, au adunat Biserica, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei, şi cum deschisese Neamurilor uşa credinţei.

Şi au rămas destul de multă vreme acolo cu ucenicii.