C‚ţiva oameni, veniţi din Iudea, Ónvăţau pe fraţi şi ziceau: Dacă nu sunteţi tăiaţi Ómprejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi m‚ntuiţi.î Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite; şi fraţii au hotăr‚t ca Pavel şi Barnaba, şi c‚ţiva dintre ei, să se suie la Ierusalim la apostoli şi prezbiteri, ca să-i Óntrebe asupra acestei neÓnţelegeri.

După ce au fost petrecuţi de Biserică p‚nă afară din cetate, şi-au urmat drumul prin Fenicia şi Samaria, istorisind Óntoarcerea Neamurilor la Dumnezeu; şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor.

C‚nd au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de Biserică, de apostoli şi de prezbiteri, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.

Atunci unii din partida Fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat, şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate Ómprejur, şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise.

Apostolii şi prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.

După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis: ÑFraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere Óntre voi, ca, prin gura mea, Neamurile să audă cuv‚ntul Evangheliei, şi să creadă.

Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei, şi le-a dat Duhul Sf‚nt ca şi nouă.

N-a făcut nici o deosebire Óntre noi şi ei, Óntruc‚t le-a curăţit inimile prin credinţă.

Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu, şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug, pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?

Ci credem că noi, ca şi ei, suntem m‚ntuiţi prin harul Domnului Isus.î Toată adunarea a tăcut, şi a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel, care au istorisit toate semnele şi minunile, pe care le făcuse Dumnezeu prin ei Ón mijlocul Neamurilor.

C‚nd au Óncetat ei de vorbit, Iacov a luat cuv‚ntul, şi a zis: ÑFraţilor, ascultaţi-mă!

Simon a spus cum mai Ónt‚i Dumnezeu Şi-a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să-I poarte Numele.

Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, după cum este scris: ,După aceea, Mă voi Óntoarce, şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, Ói voi zidi dăr‚măturile, şi-l voi Ónălţa din nou: pentru ca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste care este chemat Numele Meu, zice Domnul, care face aceste lucruri, şi căruia Œi sunt cunoscute din veşnicie.í De aceea, eu sunt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri care se Óntorc la Dumnezeu; ci să li se scrie doar să se ferească de p‚ngăririle idolilor, de curvie, de dobitoace sugrumate şi de s‚nge.

Căci Óncă din vechime, Moise are Ón fiecare cetate oameni, care-l propovăduiesc, fiindcă este citit Ón sinagogi Ón toate zilele de Sabat.î Atunci apostolii şi prezbiterii şi Óntreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo c‚ţiva dintre ei, şi să-i trimită la Antiohia, Ómpreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barsaba, şi pe Sila, oameni cu vază Óntre fraţi.

Şi au scris astfel prin ei: ÑApostolii, prezbiterii (Sau: bătr‚ni.) şi fraţii: către fraţii dintre Neamuri, care sunt Ón Antiohia, Ón Siria şi Ón Cilicia, plecăciune!

Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi, fără vreo Ónsărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor, şi v-au zdruncinat sufletele, zic‚nd să vă tăiaţi Ómprejur şi să păziţi Legea; noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un g‚nd, am găsit cu cale să alegem nişte oameni, şi să-i trimitem la voi, Ómpreună cu preaiubiţii noştri Barnaba şi Pavel, oamenii aceştia, care şi-au pus Ón joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.

Am trimis dar pe Iuda şi pe Sila, care vă vor spune prin viu grai aceleaşi lucruri.

Căci s-a părut nimerit Duhului Sf‚nt şi nouă, să nu mai punem peste voi nici o altă greutate dec‚t ceea ce trebuie, adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de s‚nge, de dobitoace sugrumate, şi de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi.î Ei deci, şi-au luat rămas bun de la Biserică, şi s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulţimii adunate.

După ce au citit-o, fraţii s-au bucurat de Ómbărbătarea, pe care le-o aducea.

Iuda şi Sila, care şi ei erau prooroci, au Óndemnat pe fraţi, şi i-au Óntărit cu multe cuvinte.

După c‚tăva vreme, fraţii i-au lăsat să se Óntoarcă Ón pace la aceia de care fuseseră trimişi.

Totuşi Sila a găsit cu cale să răm‚nă acolo.

Pavel şi Barnaba au rămas Ón Antiohia, şi Ónvăţau pe norod şi propovăduiau, cu mulţi alţii, Cuv‚ntul Domnului.

După c‚teva zile, Pavel a zis lui Barnaba: ÑSă ne Óntoarcem, şi să mergem pe la fraţii din toate cetăţile, Ón care am vestit Cuv‚ntul Domnului, ca să vedem ce mai fac.î Barnaba voia să ia cu el şi pe Ioan, numit Marcu; dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela, care Ói părăsise din Pamfilia, şi nu-i Ónsoţise Ón lucrarea lor.

NeÓnţelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu, şi a plecat cu corabia la Cipru.

Pavel şi-a ales pe Sila, şi a plecat, după ce a fost Óncredinţat de fraţi Ón grija harului Domnului.

El a străbătut Siria şi Cilicia, Óntărind Bisericile.