Œn urmă, Pavel s-a dus la Derbe şi la Listra. Şi iată că acolo era un ucenic, numit Timotei, fiul unei iudeice credincioase şi al unui tată Grec.

Fraţii din Listra şi Iconia Ól vorbeau de bine.

Pavel a vrut să-l ia cu el; şi, după ce l-a luat, l-a tăiat Ómprejur, din pricina Iudeilor, care erau Ón acele locuri; căci toţi ştiau că tatăl lui era Grec.

Pe c‚nd trecea prin cetăţi, Ónvăţa pe fraţi să păzească hotăr‚rile apostolilor şi prezbiterilor din Ierusalim.

Bisericile se Óntăreau Ón credinţă, şi sporeau la număr din zi Ón zi.

Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sf‚nt să vestească Cuv‚ntul Ón Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei.

Ajunşi l‚ngă Misia, se pregăteau să intre Ón Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.

Au trecut atunci prin Misia, şi s-au pogor‚t la Troa.

Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta Ón picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: ÑTreci Ón Macedonia, şi ajută-ne!î După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat Óndată să ne ducem Ón Macedonia, căci Ónţelegeam că Domnul ne cheamă să le vestim Evanghelia.

După ce am pornit din Troa, am mers cu corabia drept la Samotracia, şi a doua zi ne-am oprit la Neapolis.

De acolo ne-am dus la Filipi, care este cea dint‚i cetate dintr-un ţinut al Macedoniei, şi o colonie romană. Œn cetatea aceasta am stat c‚teva zile.

Œn ziua Sabatului am ieşit afară pe poarta cetăţii, l‚ngă un r‚u, unde credeam că se află un loc de rugăciune. Am şezut jos, şi am vorbit femeilor, care erau adunate laolaltă.

Una din ele, numită Lidia, v‚nzătoare de purpură, din cetatea Tiatira, era o femeie temătoare de Dumnezeu, şi asculta. Domnul i-a deschis inima, ca să ia aminte la cele ce spunea Pavel.

După ce a fost botezată, ea şi casa ei, ne-a rugat şi ne-a zis: ÑDacă mă socotiţi credincioasă Domnului, intraţi şi răm‚neţi Ón casa mea.î Şi ne-a silit să intrăm.

Pe c‚nd ne duceam la locul de rugăciune, ne-a ieşit Ónainte o roabă, care avea un duh de ghicire (Greceşte: Un duh al lui Piton.). Prin ghicire, ea aducea mult c‚ştig stăp‚nilor ei.

Roaba aceasta s-a luat după Pavel şi după noi, şi striga: ÑOamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Celui Prea Œnalt şi ei vă vestesc calea m‚ntuirii.î Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel, necăjit, s-a Óntors, şi a zis duhului: ÑŒn Numele lui Isus Hristos Óţi poruncesc să ieşi din ea.î Şi a ieşit chiar Ón ceasul acela.

C‚nd au văzut stăp‚nii roabei că s-a dus nădejdea c‚ştigului lor, au pus m‚na pe Pavel şi pe Sila şi i-au t‚r‚t Ón piaţă Ónaintea fruntaşilor.

I-au dat pe m‚na dregătorilor, şi au zis: ÑOamenii aceştia ne tulbură cetatea; sunt nişte Iudei, care vestesc nişte obiceiuri, pe care noi, Romanii nu trebuie nici să le primim, nici să le urmăm.î Norodul s-a ridicat şi el Ómpotriva lor, şi dregătorii au pus să le smulgă hainele de pe ei, şi au poruncit să-i bată cu nuiele.

După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat Ón temniţă, şi au dat Ón grijă temnicerului să-i păzească bine.

Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, i-a aruncat Ón temniţa dinăuntru, şi le-a băgat picioarele Ón butuci.

Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau, şi c‚ntau c‚ntări de laudă lui Dumnezeu; iar cei Ónchişi Ói ascultau.

Deodată, s-a făcut un mare cutremur de păm‚nt, aşa că s-au clătinat temeliile temniţei. Œndată, s-au deschis toate uşile, şi s-au dezlegat legăturile fiecăruia.

Temnicerul s-a deşteptat; şi, c‚nd a văzut uşile temniţei deschise, a scos sabia, şi era să se omoare, căci credea că cei Ónchişi au fugit.

Dar Pavel a strigat cu glas tare: ÑSă nu-ţi faci nici un rău, căci toţi suntem aici.î Atunci temnicerul a cerut o lumină, a sărit Ónăuntru, şi, tremur‚nd de frică, s-a aruncat la picioarele lui Pavel şi ale lui Sila; i-a scos afară, şi le-a zis: ÑDomnilor, ce trebuie să fac ca să fiu m‚ntuit?î Pavel şi Sila i-au răspuns: ÑCrede Ón Domnul Isus, şi vei fi m‚ntuit tu şi casa ta.î Şi i-au vestit Cuv‚ntul Domnului, at‚t lui c‚t şi tuturor celor din casa lui.

Temnicerul i-a luat cu el, chiar Ón ceasul acela din noapte, le-a spălat rănile, şi a fost botezat Óndată, el şi toţi ai lui.

După ce i-a dus Ón casă, le-a pus masa, şi s-a bucurat cu toată casa lui că a crezut Ón Dumnezeu.

C‚nd s-a făcut ziuă, dregătorii au trimis pe cei ce purtau nuielele (Greceşte: lictori.), să spună temnicerului: ÑDă drumul oamenilor acelora.î Şi temnicerul a spus lui Pavel aceste cuvinte: ÑDregătorii au trimis să vi se dea drumul; acum dar, ieşiţi afară, şi duceţi-vă Ón pace.î Dar Pavel le-a zis: ÑDupă ce ne-au bătut cu nuiele Ón faţa tuturor, fără să fim judecaţi, pe noi, care suntem romani, ne-au aruncat Ón temniţă, şi acum ne scot afară pe ascuns! Nu merge aşa! Să vină ei singuri să ne scoată afară!î Cei ce purtau nuielele, au spus aceste cuvinte dregătorilor. Aceştia s-au temut, c‚nd au auzit că sunt romani.

Dregătorii au venit să-i potolească, i-au scos afară din temniţă, şi i-au rugat să părăsească cetatea.

Ei au ieşit din temniţă, şi au intrat Ón casa Lidiei; şi, după ce au văzut şi m‚ng‚iat pe fraţi, au plecat.