Pavel şi Sila au trecut prin Amfipoli şi Apolonia, şi au venit Ón Tesalonic, unde era o sinagogă a Iudeilor.

Pavel, după obiceiul său, a intrat Ón sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi, dovedind şi lămurind, că Hristosul trebuia să pătimească şi să Ónvie din morţi. ÑŞi acest Isus, pe care vi-L vestesc euî, zicea el, Ñeste Hristosul.î Unii din ei, şi o mare mulţime de Greci temători de Dumnezeu, şi multe femei de frunte au crezut, şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila.

Dar Iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpăt‚i din mulţime, au făcut gloată, şi au Óntăr‚tat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason, şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară la norod.

Fiindcă nu i-au găsit, au t‚r‚t pe Iason şi pe vreo c‚ţiva fraţi Ónaintea dregătorilor cetăţii, şi strigau: ÑOamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici, şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează Ómpotriva poruncilor Cezarului, şi spun că este un alt Œmpărat: Isus.î Prin aceste vorbe, Iudeii au tulburat norodul şi pe dregătorii cetăţii, care au dat drumul lui Iason şi celorlalţi, numai după ce au căpătat de la ei un zălog.

Fraţii au trimis Óndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Berea. C‚nd au sosit, au intrat Ón sinagoga Iudeilor.

Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă dec‚t cei din Tesalonic. Au primit Cuv‚ntul cu toată r‚vna, şi cercetau Scripturile Ón fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.

Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale Grecilor, şi mulţi bărbaţi au crezut.

Dar Iudeii din Tesalonic, c‚nd au aflat că Pavel vestea Cuv‚ntul lui Dumnezeu şi Ón Berea, au venit acolo, ca să tulbure şi să aţ‚ţe noroadele.

Atunci fraţii au pornit Óndată pe Pavel spre mare; Sila şi Timotei au rămas Ón Berea.

Cei ce Ónsoţeau pe Pavel, l-au dus p‚nă la Atena. Apoi s-au Óntors, cu Ónsărcinarea să ducă lui Sila şi lui Timotei porunca să vină c‚t mai cur‚nd la el.

Pe c‚nd Ói aştepta Pavel Ón Atena, i se Óntăr‚ta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli.

Œn sinagogă stătea deci de vorbă cu Iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar Ón piaţă stătea de vorbă Ón fiecare zi cu aceia pe care-i Ónt‚lnea.

Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat Ón vorbă cu el. Şi unii ziceau: ÑCe vrea să spună palavragiul acesta?î Alţii, c‚nd l-au auzit că vesteşte pe Isus şi Ónvierea, ziceau: ÑPare că vesteşte nişte dumnezei străini.î Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag, şi au zis: ÑPutem să ştim care este această Ónvăţătură nouă, pe care o vesteşti tu?

Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea dar să ştim ce vrea să zică aceasta.î Căci toţi Atenienii şi străinii, care stăteau Ón Atena, nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva dec‚t să spună sau să asculte ceva nou.

Pavel a stat Ón picioare Ón mijlocul Areopagului, şi a zis: ÑBărbaţi Atenieni! Œn toate privinţele vă găsesc foarte religioşi.

Căci, pe c‚nd străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă Ónchinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar, pe care este scris: ,Unui Dumnezeu necunoscut!í Ei bine, ceea ce voi cinstiţi, fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu.

Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este Ón ea, este Domnul cerului şi al păm‚ntului, şi nu locuieşte Ón temple făcute de m‚ini.

El nu este slujit de m‚ini omeneşti, ca şi c‚nd ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.

El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa păm‚ntului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească b‚jb‚ind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.

Căci Ón El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: ,Suntem din neamul luiÖí Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.

Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a r‚nduit o zi, Ón care va judeca lumea după dreptate, prin Omul, pe care L-a r‚nduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a Ónviat din morţiÖî C‚nd au auzit ei de Ónvierea morţilor, unii Óşi băteau joc, iar alţii au zis: ÑAsupra acestor lucruri te vom asculta altădată.î Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor.

Totuşi unii au trecut de partea lui, şi au crezut; Óntre aceştia era Dionisie Areopagitul, o femeie numită Damaris, şi alţii Ómpreună cu ei. Pavel la Corint.