După aceea, Pavel a plecat din Atena, şi s-a dus la Corint.

Acolo a găsit pe un Iudeu, numit Acuila, de neam din Pont, venit de cur‚nd din Italia, cu nevasta sa Priscila, de oarece Claudiu poruncise ca toţi Iudeii să plece din Roma. A venit la ei.

Şi, fiindcă avea acelaşi meşteşug, a rămas la ei, şi lucrau: meseria lor era facerea corturilor.

Pavel vorbea Ón sinagogă Ón fiecare zi de Sabat, şi Óndupleca pe Iudei şi pe Greci.

Dar c‚nd au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat Ón totul propovăduirii, şi dovedea Iudeilor că Isus este Hristosul.

Fiindcă Iudeii i se Ómpotriveau şi-l batjocoreau, Pavel şi-a scuturat hainele, şi le-a zis: ÑS‚ngele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum Óncolo, mă voi duce la Neamuri.î Şi după ce a ieşit de acolo, a intrat Ón casa unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga.

Dar Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut Ón Domnul Ómpreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre Corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut şi ei, şi au fost botezaţi.

Noaptea, Domnul a zis lui Pavel Óntr-o vedenie: ÑNu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea, căci Eu sunt cu tine; şi nimeni nu va pune m‚na pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod Ón această cetate.î Aici a rămas un an şi şase luni, şi Ónvăţa printre Corinteni Cuv‚ntul lui Dumnezeu.

Pe c‚nd era Galion c‚rmuitor al Ahaiei, Iudeii s-au ridicat cu un g‚nd Ómpotriva lui Pavel, l-au dus Ónaintea scaunului de judecată, şi au zis: ÑOmul acesta aţ‚ţă pe oameni să se Ónchine lui Dumnezeu Óntr-un fel care este Ómpotriva Legii.î Pavel voia să Ónceapă vorba, c‚nd Galion a zis Iudeilor: ÑDacă ar fi vorba de vreo faptă rea sau de vreo blestemăţie, v-aş asculta după cuviinţă, Iudeilor!

Dar dacă este vorba de neÓnţelegeri asupra unui cuv‚nt, asupra unor nume şi asupra Legii voastre, treaba voastră: eu nu vreau să fiu judecător peste aceste lucruri.î Şi i-a alungat de la scaunul de judecată.

Atunci au pus toţi m‚na pe Sosten, fruntaşul sinagogii, şi-l băteau Ónaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să-i pese.

Pavel a mai rămas destul de multă vreme Ón Corint. Œn urmă, şi-a luat ziua bună de la fraţi, şi a plecat cu corabia spre Siria, Ómpreună cu Priscila şi Acuila, după ce şi-a tuns capul Ón Chencrea, căci făcuse o juruinţă.

Au ajuns Ón Efes; şi Pavel a lăsat acolo pe Ónsoţitorii lui. A intrat Ón sinagogă, şi a stat de vorbă cu Iudeii, care l-au rugat să răm‚nă la ei mai multă vreme. El Ónsă n-a voit, ci şi-a luat rămas bun de la ei, şi a zis: ÑTrebuie numaidec‚t ca sărbătoarea care vine, s-o fac Ón Ierusalim. Dacă va voi Dumnezeu, mă voi Óntoarce iarăşi la voi.î Şi a plecat din Efes.

S-a dat jos din corabie Ón Cezarea, s-a suit la Ierusalim, şi, după ce a urat de bine Bisericii, s-a pogor‚t Ón Antiohia.

După ce a petrecut c‚tăva vreme Ón Antiohia, Pavel a plecat, şi a străbătut din loc Ón loc ţinutul Galatiei şi Frigiei, Óntărind pe toţi ucenicii.

La Efes, a venit un Iudeu numit Apolo, de neam din Alexandria. Omul acesta avea darul vorbirii şi era tare Ón Scripturi.

El era Ónvăţat Ón ce priveşte Calea Domnului, avea un duh Ónfocat, şi vorbea şi Ónvăţa amănunţit pe oameni despre Isus, măcar că nu cunoştea dec‚t botezul lui Ioan.

A Ónceput a vorbi cu Óndrăzneală Ón sinagogă. Acuila şi Priscila, c‚nd l-au auzit, l-au luat la ei, şi i-au arătat mai cu de-amănuntul Calea lui Dumnezeu.

Fiindcă el voia să treacă Ón Ahaia, fraţii l-au Ómbărbătat să se ducă, şi au scris ucenicilor să-l primească bine. C‚nd a ajuns, a ajutat mult, prin harul lui Dumnezeu, pe cei ce crezuseră; căci Ónfrunta cu putere pe Iudei Ónaintea norodului, şi le dovedea din Scripturi că Isus este Hristosul.