Œn ziua Cincizecimii, erau toţi Ómpreună Ón acelaşi loc.

Deodată a venit din cer un sunet ca v‚j‚itul unui v‚nt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.

Nişte limbi ca de foc au fost văzute Ómpărţindu-se printre ei, şi s-au aşezat c‚te una pe fiecare din ei.

Şi toţi s-au umplut de Duh Sf‚nt, şi au Ónceput să vorbească Ón alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.

Şi se aflau atunci Ón Ierusalim Iudei, oameni cucernici din toate neamurile care sunt sub cer.

C‚nd s-a auzit sunetul acela, mulţimea s-a adunat şi a rămas Óncremenită; pentru că fiecare Ói auzea vorbind Ón limba lui.

Toţi se mirau, se minunau, şi ziceau unii către alţii: ÑToţi aceştia care vorbesc, nu sunt Galileeni?

Cum dar Ói auzim vorbind fiecăruia din noi Ón limba noastră, Ón care ne-am născut?

Parţi, Mezi, Elamiţi, locuitori din Mesopotamia, Iudea, Capadocia, Pont, Asia, Frigia, Pamfilia, Egipt, părţile Libiei dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, Iudei sau prozeliţi, Cretani şi Arabi, Ói auzim vorbind Ón limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu!î Toţi erau uimiţi, nu ştiau ce să creadă, şi ziceau unii către alţii: ÑCe vrea să zică aceasta?î Dar alţii Óşi băteau joc, şi ziceau: ÑSunt plini de must!î Atunci Petru s-a sculat Ón picioare cu cei unsprezece, a ridicat glasul, şi le-a zis: ÑBărbaţi Iudei şi voi toţi cei care locuiţi Ón Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta, şi ascultaţi cuvintele mele!

Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă Ónchipuiţi voi, căci nu este dec‚t al treilea ceas din zi.

Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel: ÑŒn zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătr‚nii voştri vor visa visuri!

Da, chiar şi peste robii Mei şi peste roabele Mele voi turna, Ón zilele acelea, din Duhul Meu, şi vor prooroci.

Voi face să se arate semne sus Ón cer şi minuni jos pe păm‚nt, s‚nge, foc şi un v‚rtej de fum; soarele se va preface Ón Óntuneric, şi luna Ón s‚nge, Ónainte ca să vină ziua Domnului, ziua aceea mare şi strălucită.

Atunci oricine va chema Numele Domnului, va fi m‚ntuit.î Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu Ónaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere, pe care le-a făcut Dumnezeu prin El Ón mijlocul vostru, după cum bine ştiţi; pe Omul acesta, dat Ón m‚inile voastre, după sfatul hotăr‚t şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omor‚t prin m‚na celor fărădelege.

Dar Dumnezeu L-a Ónviat, dezleg‚ndu-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.

Căci David zice despre El: ÑEu aveam totdeauna pe Domnul Ónaintea mea, pentru că El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.

De aceea, mi se bucură inima, şi mi se Ónveseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni Ón nădejde: căci nu-mi vei lăsa sufletul Ón Locuinţa morţilor, şi nu vei Óngădui ca Sf‚ntul Tău să vadă putrezirea.

Mi-ai făcut cunoscut căile vieţii, şi Mă vei umple de bucurie cu starea Ta de faţă.î C‚t despre patriarhul David, să-mi fie Óngăduit, fraţilor, să vă spun fără sfială că a murit şi a fost Óngropat; şi morm‚ntul lui este Ón mijlocul nostru p‚nă Ón ziua de azi.

Fiindcă David era prooroc, şi ştia că Dumnezeu Ói făgăduise cu jurăm‚nt că va ridica pe unul din urmaşii săi pe scaunul lui de domnie, despre Ónvierea lui Hristos a prorocit şi a vorbit el, c‚nd a zis că sufletul lui nu va fi lăsat Ón Locuinţa morţilor, şi trupul lui nu va vedea putrezirea.

Dumnezeu a Ónviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai lui.

Şi acum, odată ce S-a Ónălţat prin dreapta lui Dumnezeu, şi a primit de la Tatăl făgăduinţa Duhului Sf‚nt, a turnat ce vedeţi şi auziţi.

Căci David nu s-a suit Ón ceruri, ci el singur zice: ÑDomnul a zis Domnului meu: ,Şezi la dreapta Mea, p‚nă ce voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.í Să ştie bine dar, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus, pe care L-aţi răstignit voi.î După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi Ón inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: ÑFraţilor, ce să facem?î ÑPocăiţi-văî, le-a zis Petru, Ñşi fiecare din voi să fie botezat Ón Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sf‚ntului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, Ón oric‚t de mare număr Ói va chema Domnul, Dumnezeul nostru.î Şi, cu multe alte cuvinte, mărturisea, Ói Óndemna, şi zicea: ÑM‚ntuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos.î Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi Ón ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adăugat aproape trei mii de suflete.

Ei stăruiau Ón Ónvăţătura apostolilor, Ón legătura frăţească, Ón fr‚ngerea p‚inii, şi Ón rugăciuni.

Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.

Toţi cei ce credeau, erau Ómpreună la un loc, şi aveau toate de obşte.

Œşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii Ói Ómpărţeau Óntre toţi, după nevoile fiecăruia.

Toţi Ómpreună erau nelipsiţi de la Templu Ón fiecare zi, fr‚ngeau p‚inea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă.

Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi Ónaintea Óntregului norod. Şi Domnul adăuga Ón fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau m‚ntuiţi.