ÑFraţilor şi părinţilor, ascultaţi acum cuv‚ntul meu de apărare faţă de voi!î C‚nd au auzit ei că le vorbeşte Ón limba evreiască, au ţinut şi mai multă linişte. Şi Pavel a zis: ÑEu sunt Iudeu, născut Ón Tarsul Ciliciei; dar am fost crescut Ón cetatea aceasta, am Ónvăţat la picioarele lui Gamaliel să cunosc cu de-amănuntul Legea părinţilor noştri, şi am fost tot at‚t de plin de r‚vnă pentru Dumnezeu, cum sunteţi şi voi toţi azi.

Am prigonit p‚nă la moarte această Cale, am legat şi am pus Ón temniţă bărbaţi şi femei: Marele preot şi tot soborul bătr‚nilor Ómi sunt martori. Am luat chiar şi scrisori de la ei către fraţii din Damasc, unde m-am dus să aduc legaţi la Ierusalim pe cei ce se aflau acolo, ca să fie pedepsiţi.

C‚nd eram pe drum şi mă apropiam de Damasc, deodată, pe la amiază, a strălucit Ómprejurul meu o mare lumină din cer.

Am căzut la păm‚nt, şi am auzit un glas, care-mi zicea: ,Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?í ,Cine eşti, Doamne?í am răspuns eu. Şi El mi-a zis: ,Eu sunt Isus din Nazaret, pe care-L prigoneşti.î Cei ce erau cu mine, au văzut bine lumina, şi s-au Ónfricoşat; dar n-au auzit glasul Celui ce vorbea.

Atunci am zis: ,Ce să fac, Doamne?í ,Scoală-teí, mi-a răspuns Domnul, ,du-te Ón Damasc, şi acolo ţi se va spune ce trebuie să faci.î ÑFiindcă nu puteam să văd nimic, din pricina strălucirii luminii aceleia, cei ce erau cu mine, m-au luat de m‚nă, şi aşa am ajuns Ón Damasc.

Şi a venit la mine un om, numit Anania, bărbat temător de Dumnezeu, după Lege, şi pe care toţi Iudeii, care locuiesc Ón Damasc, Ól vorbeau de bine.

El mi-a zis: ,Frate Saule, capătă-ţi din nou vederea!í Chiar Ón clipa aceea, mi-am căpătat vederea, şi m-am uitat le el.

El mi-a zis: ,Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să vezi pe Cel Neprihănit, şi să auzi cuvinte din gura Lui; căci Œi vei fi martor, faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile, pe care le-ai văzut şi auzit.

Şi acum, ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul, şi fii spălat de păcatele tale, chem‚nd Numele Domnului.î Şi mi s-a Ónt‚mplat că, după ce m-am Óntors la Ierusalim, pe c‚nd mă rugam Ón templu, am căzut Óntr-o răpire sufletească; şi am văzut pe Domnul care-mi zicea: ,Grăbeşte-te, ieşi iute din Ierusalim, căci nu vor primi mărturisirea ta despre Mine.î Şi am zis: ,Doamne, ei ştiu că eu băgam Ón temniţă şi băteam prin sinagogi pe cei ce cred Ón Tine: şi că, atunci c‚nd se vărsa s‚ngele lui Ştefan, martorul Tău, eram şi eu de faţă, Ómi uneam Óncuviinţarea mea cu a celorlalţi, şi păzeam hainele celor ce-l omorau.î Atunci El mi-a zis: ,Du-te, căci te voi trimite departe la NeamuriÖî Ei l-au ascultat p‚nă la cuv‚ntul acesta. Dar atunci şi-au ridicat glasul, şi au zis: ÑIa de pe păm‚nt pe un astfel de om! Nu este vrednic să trăiască!î Şi scoteau strigăte, Óşi aruncau hainele, şi azv‚rleau cu ţăr‚nă Ón văzduh.

Căpitanul a poruncit să ducă pe Pavel Ón cetăţuie şi să-l cerceteze, băt‚ndu-l cu biciul, ca să afle din ce pricină strigau aşa Ómpotriva lui.

Pe c‚nd Ól legau cu curele, Pavel a zis sutaşului, care era de faţă: ÑVă este Óngăduit să bateţi pe un Roman, care nu este os‚ndit?î La auzul acestor cuvinte, sutaşul s-a dus să dea de ştire căpitanului, şi a zis: ÑCe ai de g‚nd să faci? Omul acesta este cetăţean roman.î Şi c‚nd a venit căpitanul, a zis lui Pavel: ÑSpune-mi, eşti roman?î ÑDaî, i-a răspuns el.

Căpitanul a zis: ÑEu cu o mare sumă de bani am dob‚ndit cetăţenia aceasta.î ÑŞi euî, a zis Pavel, Ñsunt chiar născut Roman.î Numaidec‚t, cei ce aveau să-l cerceteze prin bătaie, au Óncetat să-l mai necăjească: ba căpitanul, c‚nd a aflat că Pavel este roman, s-a temut, pentru că-l legase.

A doua zi, fiindcă voia să ştie bine pentru ce este p‚r‚t de Iudei, l-a dezlegat, şi a poruncit să se adune laolaltă preoţii cei mai de seamă şi tot Soborul; apoi, a adus pe Pavel jos, şi l-a pus Ónaintea lor.