După ce am scăpat de primejdie, am aflat că ostrovul se chema Malta.

Barbarii ne-au arătat o bunăvoinţă puţin obişnuită; ne-au primit pe toţi la un foc mare, pe care-l aprinseseră din pricină că ploua, şi se lăsase un frig mare.

Pavel str‚nsese o grămadă de mărăcini, şi-i pusese pe foc; o năp‚rcă a ieşit afară din pricina căldurii, şi s-a lipit de m‚na lui.

Barbarii, c‚nd au văzut năp‚rca sp‚nzurată de m‚na lui, au zis unii către alţii: ÑCu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci ,Dreptateaí nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.î Pavel a scuturat năp‚rca Ón foc, şi n-a simţit nici un rău.

Oamenii aceia se aşteptau să-l vadă umfl‚ndu-se sau căz‚nd deodată mort; dar, după ce au aşteptat mult, şi au văzut că nu i se Ónt‚mplă nici un rău, şi-au schimbat părerea, şi ziceau că este un zeu.

Œn Ómprejurimi erau moşiile mai marelui ostrovului, numit Publius. El ne-a primit şi ne-a ospătat cu cea mai mare bunăvoinţă trei zile.

Tatăl lui Publius zăcea atunci Ón pat, bolnav de friguri şi de urdinare. Pavel s-a dus la el, s-a rugat, a pus m‚inile peste el, şi l-a vindecat.

Atunci au venit şi ceilalţi bolnavi din ostrovul acela, şi au fost vindecaţi.

Ni s-a dat mare cinste; şi, la plecarea noastră cu corabia, ne-au dat tot ce ne trebuia pentru drum.î După o şedere de trei luni, am pornit cu o corabie din Alexandria, care iernase Ón ostrov şi care purta semnul Dioscurilor.

Am ajuns la Siracusa, şi am rămas acolo trei zile.

De acolo, am mers Ónainte pe l‚ngă coastă, şi am venit la Regio; iar a doua zi, fiindcă sufla v‚ntul de miazăzi, după două zile, am venit la Puzole, unde am dat peste nişte fraţi, care ne-au rugat să mai răm‚nem şapte zile cu ei. Şi aşa am ajuns la Roma.

Din Roma ne-au ieşit Ónainte, p‚nă Ón ÑForul lui Apiuî, şi p‚nă la ÑCele trei C‚rciumiî, fraţii, care auziseră despre noi. C‚nd i-a văzut Pavel, a mulţumit lui Dumnezeu, şi s-a Ómbărbătat.

C‚nd am ajuns la Roma, sutaşul a dat pe cei Óntemniţaţi căpitanului străjerilor palatului, iar lui Pavel i s-a Óngăduit să răm‚nă Óntr-un loc deosebit cu un ostaş care-l păzea.

După trei zile, Pavel a chemat pe mai marii Iudeilor; şi, c‚nd s-au adunat, le-a zis: ÑFraţilor, fără să fi făcut ceva Ómpotriva norodului sau obiceiurilor părinţilor noştri, am fost băgat la Ónchisoare Ón Ierusalim, şi de acolo am fost dat Ón m‚inile Romanilor.

După ce m-au supus la cercetare, ei aveau de g‚nd să-mi dea drumul, pentru că nu era Ón mine nici o vină vrednică de moarte.

Dar Iudeii s-au Ómpotrivit, şi am fost silit să cer să fiu judecat de Cezar, fără să am dealtfel nici un g‚nd să p‚răsc neamul meu.

De aceea, v-am chemat să vă văd, şi să vorbesc cu voi; căci din pricina nădejdii lui Israel port eu acest lanţ.î Ei i-au răspuns: ÑNoi n-am primit din Iudea nici o scrisoare cu privire la tine, şi n-a venit aici nici un frate, care să fi spus sau să fi vorbit ceva rău despre tine.

Dar am vrea să auzim părerea ta, pentru că ştim că partida aceasta pretutindeni st‚rneşte Ómpotrivire.î I-au hotăr‚t o zi, şi au venit mai mulţi la locuinţa lui. Pavel le-a vestit Œmpărăţia lui Dumnezeu, le-a adus dovezi, şi a căutat să-i Óncredinţeze, prin Legea lui Moise şi prin Prooroci, despre lucrurile privitoare la Isus. Vorbirea ţinea de dimineaţă p‚nă seara.

Unii au crezut ce le spunea el, iar alţii n-au crezut.

Fiindcă ei au plecat acasă Ón neÓnţelegere unii cu alţii, Pavel n-a adăugat dec‚t aceste vorbe: ÑBine a spus Duhul Sf‚nt prin proorocul Isaia către părinţii voştri, c‚nd a zis: ,Du-te la poporul acesta, şi zi-i: ÑVeţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi Ónţelege; cu ochii voştri veţi privi, şi nu veţi vedea.

Căci inima acestui norod s-a Ómpietrit; ei aud greu cu urechile, şi-au Ónchis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să Ónţeleagă cu inima, să se Óntoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.î Să ştiţi dar că m‚ntuirea aceasta a lui Dumnezeu a fost trimisă Neamurilor, şi o vor asculta.î C‚nd a zis aceste vorbe, Iudeii au plecat, vorbind cu aprindere Óntre ei.

Pavel a rămas doi ani Óntregi Óntr-o casă, pe care o luase cu chirie. Primea pe toţi care veneau să-l vadă, propovăduia Œmpărăţia lui Dumnezeu, şi Ónvăţa pe oameni, cu toată Óndrăzneala şi fără nici o piedică, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.