Petru şi Ioan se suiau Ómpreună la Templu, la ceasul rugăciunii: era ceasul al nouălea.

Acolo era un om olog din naştere, care era dus şi pus Ón toate zilele la poarta Templului, numită ÑFrumoasăî, ca să ceară de milă de la cei ce intrau Ón Templu.

Omul acesta, c‚nd a văzut pe Petru şi pe Ioan că voiau să intre Ón Templu, le-a cerut milostenie.

Petru, ca şi Ioan, s-a uitat ţintă la el, şi a zis: ÑUită-te la noi!î Şi el se uita la ei cu luare aminte, şi aştepta să capete ceva de la ei.

Atunci Petru i-a zis: ÑArgint şi aur, n-am; dar ce am, Óţi dau: Œn Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!î L-a apucat de m‚na dreaptă, şi l-a ridicat Ón sus. Œndată i s-au Óntărit tălpile şi gleznele; dintr-o săritură a fost Ón picioare, şi a Ónceput să umble. A intrat cu ei Ón Templu, umbl‚nd, sărind, şi lăud‚nd pe Dumnezeu.

Tot norodul l-a văzut umbl‚nd şi lăud‚nd pe Dumnezeu.

Œl cunoşteau că era cel ce şedea la poarta ÑFrumoasăî a Templului, ca să ceară de pomană, şi s-au umplut de uimire şi de mirare pentru cele ce i se Ónt‚mplaseră.

Fiindcă el se ţinea de Petru şi de Ioan, tot norodul, mirat, a alergat la ei Ón pridvorul zis al lui Solomon.

Petru, c‚nd a văzut lucrul acesta, a luat cuv‚ntul, şi a zis norodului: ÑBărbaţi Israeliţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble?

Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat Ón m‚na lui Pilat; şi v-aţi lepădat de El Ónaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul.

Voi v-aţi lepădat de Cel Sf‚nt şi Neprihănit, şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş.

Aţi omor‚t pe Domnul vieţii, pe care Dumnezeu L-a Ónviat din morţi; noi suntem martori ai Lui.

Prin credinţa Ón Numele lui Isus, a Óntărit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi; credinţa Ón El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii.

Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai marii voştri.

Dar Dumnezeu a Ómplinit astfel ce vestise mai Ónainte prin gura tuturor proorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi.

Pocăiţi-vă dar, şi Óntoarceţi-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se şteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremurile de Ónviorare, şi să trimită pe Cel ce a fost r‚nduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie să-L primească, p‚nă la vremurile aşezării din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfinţilor Săi prooroci din vechime.

Œn adevăr, Moise a zis părinţilor noştri: ÑDomnul, Dumnezeul vostru, vă va ridica dintre fraţii voştri un prooroc ca mine; pe El să-L ascultaţi Ón tot ce vă va spune.

Şi oricine nu va asculta de Proorocul acela, va fi nimicit cu desăv‚rşire din mijlocul norodului.î De asemenea toţi proorocii, de la Samuel şi ceilalţi, care au urmat după el, şi au vorbit, au vestit zilele acestea.

Voi sunteţi fiii proorocilor şi ai legăm‚ntului, pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, c‚nd a zis lui Avraam: ÑToate neamurile păm‚ntului vor fi binecuv‚ntate Ón săm‚nţa ta.î Dumnezeu, după ce a ridicat pe Robul Său Isus, L-a trimis mai Ónt‚i vouă, ca să vă binecuv‚nteze, Óntorc‚nd pe fiecare din voi de la fărădelegile sale.î