Œn zilele acelea, c‚nd s-a Ónmulţit numărul ucenicilor, Evreii care vorbeau greceşte, c‚rteau Ómpotriva Evreilor, pentru că văduvele lor erau trecute cu vederea la Ómpărţeala ajutoarelor de toate zilele.

Cei doisprezece au adunat mulţimea ucenicilor, şi au zis: ÑNu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuv‚ntul lui Dumnezeu ca să slujim la mese.

De aceea, fraţilor, alegeţi dintre voi şapte bărbaţi, vorbiţi de bine, plini de Duhul Sf‚nt şi Ónţelepciune, pe care Ói vom pune la slujba aceasta.

Iar noi vom stărui necurmat Ón rugăciune şi Ón propovăduirea Cuv‚ntului.î Vorbirea aceasta a plăcut Óntregii adunări. Au ales pe Ştefan, bărbat plin de credinţă şi de Duhul Sf‚nt, pe Filip, pe Prohor, pe Nicanor, pe Timon, pe Parmena şi pe Nicolae, un prozelit din Antiohia.

I-au adus Ónaintea apostolilor, care, după ce s-au rugat, şi-au pus m‚inile peste ei.

Cuv‚ntul lui Dumnezeu se răsp‚ndea tot mai mult, numărul ucenicilor se Ónmulţea mult Ón Ierusalim, şi o mare mulţime de preoţi veneau la credinţă.

Ştefan era plin de har şi de putere, şi făcea minuni şi semne mari Ón norod.

Unii din sinagoga, numită a Izbăviţilor, a Cirinenilor, şi a Alexandrinilor, Ómpreună cu nişte Iudei din Cilicia şi din Asia, au Ónceput o ceartă de vorbe cu Ştefan; dar nu puteau să stea Ómpotriva Ónţelepciunii şi Duhului cu care vorbea el.

Atunci au pus la cale pe nişte oameni să zică: ÑNoi l-am auzit rostind cuvinte de hulă Ómpotriva lui Moise şi Ómpotriva lui Dumnezeu.î Au Óntăr‚tat norodul, pe bătr‚ni şi pe cărturari, au năvălit asupra lui, au pus m‚na pe el, şi l-au dus Ón Sobor.

Au scos nişte martori mincinoşi, care au zis: ÑOmul acesta nu Óncetează să spună cuvinte de hulă Ómpotriva acestui locaş sf‚nt şi Ómpotriva Legii.

Œn adevăr, l-am auzit zic‚nd că acest Isus din Nazaret va dăr‚ma locaşul acesta, şi va schimba obiceiurile, pe care ni le-a dat Moise.î Toţi cei ce şedeau Ón Sobor, s-au uitat ţintă la Ştefan, şi faţa lui li s-a arătat ca o faţă de Ónger.