Dar Saul sufla Óncă ameninţarea şi uciderea Ómpotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot, şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umbl‚nd pe Calea credinţei, at‚t bărbaţi c‚t şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.

Pe drum, c‚nd s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer Ón jurul lui.

El a căzut la păm‚nt, şi a auzit un glas, care-i zicea: ÑSaule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?î ÑCine eşti Tu, Doamne?î a răspuns el. Şi Domnul a zis: ÑEu sunt Isus, pe care-L prigoneşti. ÑŢi-ar fi greu să arunci Ónapoi cu piciorul Óntr-un ţepuş.î Tremur‚nd şi plin de frică, el a zis: ÑDoamne, ce vrei să fac?î ÑScoală-teî, i-a zis Domnul, Ñintră Ón cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.î Oamenii care-l Ónsoţeau, au rămas Óncremeniţi; auzeau Ón adevăr glasul, dar nu vedeau pe nimeni.

Saul s-a sculat de la păm‚nt; şi măcar că ochii Ói erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de m‚ini, şi l-au dus Ón Damasc.

Trei zile n-a văzut, şi n-a m‚ncat, nici n-a băut nimic.

Œn Damasc era un ucenic numit Anania. Domnul i-a zis Óntr-o vedenie: ÑAnania!î ÑIată-mă Doamneî, a răspuns el.

Şi Domnul i-a zis: ÑScoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă ,Dreaptăí, şi caută Ón casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă; şi a văzut Ón vedenie pe un om, numit Anania, intr‚nd la el, şi pun‚ndu-şi m‚inile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.î ÑDoamneî, a răspuns Anania, Ñam auzit de la mulţi despre toate relele, pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi Ón Ierusalim; ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău.

Dar Domnul i-a zis: ÑDu-te, căci el este un vas, pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu Ónaintea Neamurilor, Ónaintea Ómpăraţilor, şi Ónaintea fiilor lui Israel; şi Ói voi arăta tot ce trebuie să sufere pentru Numele Meu.î Anania a plecat; şi, după ce a intrat Ón casă, a pus m‚inile peste Saul, şi a zis: ÑFrate Saule, Domnul Isus, care ţi S-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să capeţi vederea, şi să te umpli de Duhul Sf‚nt.î Chiar Ón clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat, şi a fost botezat.

După ce a m‚ncat, a prins iarăşi putere. Saul a rămas c‚teva zile cu ucenicii, care erau Ón Damasc.

Şi Óndată a Ónceput să propovăduiască Ón sinagogi că Isus este Fiul lui Dumnezeu.

Toţi cei ce-l ascultau, răm‚neau uimiţi, şi ziceau: ÑNu este el acela care făcea prăpăd Ón Ierusalim, printre cei ce chemau Numele acesta? Şi n-a venit el aici ca să-i ducă legaţi Ónaintea preoţilor celor mai de seamă?î Totuşi Saul se Óntărea din ce Ón ce mai mult, şi făcea de ruşine pe Iudeii, care locuiau Ón Damasc, dovedind că Isus este Hristosul.

După c‚tva timp, Iudeii s-au sfătuit să-l omoare; şi uneltirea lor a ajuns la cunoştinţa lui Saul. Porţile erau păzite zi şi noapte, ca să-l omoare.

Dar Óntr-o noapte, ucenicii l-au luat şi l-au cobor‚t prin zid, d‚ndu-l jos Óntr-o coşniţă.

C‚nd a ajuns Ón Ierusalim, Saul a căutat să se lipească de ucenici; dar toţi se temeau de el, căci nu puteau să creadă că este ucenic.

Atunci Barnaba l-a luat cu el, l-a dus la apostoli, şi le-a istorisit cum, pe drum, Saul văzuse pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum Ón Damasc propovăduise cu Óndrăzneală Ón Numele lui Isus.

De atunci se ducea şi venea Ómpreună cu ei Ón Ierusalim, şi propovăduia cu Óndrăzneală Ón Numele Domnului. Vorbea şi se Óntreba şi cu Evreii care vorbeau greceşte, dar ei căutau să-l omoare.

C‚nd au aflat fraţii de lucrul acesta, l-au dus la Cezarea, şi l-au pornit la Tars. Vindecarea lui Enea.

Biserica se bucura de pace Ón toată Iudea, Galilea şi Samaria, se Óntărea sufleteşte, şi umbla Ón frica Domnului; şi, cu ajutorul Duhului Sf‚nt, se Ónmulţea.

Pe c‚nd cerceta Petru pe toţi sfinţii, s-a pogor‚t şi la cei ce locuiau Ón Lida.

Acolo a găsit un om, anume Enea, care zăcea de opt ani olog Ón pat.

ÑEneaî, i-a zis Petru, ÑIsus Hristos te vindecă; scoală-te, şi fă-ţi patul.î Şi Enea s-a sculat Óndată.

Toţi locuitorii din Lida şi din Sarona, l-au văzut, şi s-au Óntors la Domnul.

Œn Iope, era o ucenică numită Tabita, nume, care Ón tălmăcire se zice Dorca. Ea făcea o mulţime de fapte bune şi milostenii.

Œn vremea aceea, s-a Ómbolnăvit, şi a murit. După ce au scăldat-o, au pus-o Óntr-o odaie de sus.

Fiindcă Lida este aproape de Iope, ucenicii, c‚nd au auzit că Petru este acolo, au trimis doi oameni la el, să-l roage: Nu pregeta să vii p‚nă la noi.

Petru s-a sculat, şi a plecat Ómpreună cu ei. C‚nd a sosit, l-au dus Ón odaia de sus. Toate văduvele l-au Ónconjurat pl‚ng‚nd, şi i-au arătat hainele şi cămăşile, pe care le făcea Dorca, pe c‚nd era cu ele.

Petru a scos pe toată lumea afară, a Óngenuncheat, şi s-a rugat; apoi, s-a Óntors spre trup, şi a zis: ÑTabita, scoală-te!î Ea a deschis ochii, şi, c‚nd a văzut pe Petru, a stat Ón capul oaselor.

El i-a dat m‚na, şi a ridicat-o Ón sus. A chemat Óndată pe sfinţi şi pe văduve, şi le-a pus-o Ónainte vie.

Minunea aceasta a fost cunoscută Ón toată cetatea Iope, şi mulţi au crezut Ón Domnul.

Petru a rămas multe zile Ón Iope la un tăbăcar, numit Simon.