Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău Ón zilele tinereţii tale, p‚nă nu vin zilele cele rele şi p‚nă nu se apropie anii, c‚nd vei zice: ÑNu găsesc nici o plăcere Ón eiî; p‚nă nu se Óntunecă soarele, şi lumina, luna şi stelele, şi p‚nă nu se Óntorc norii Óndată după ploaie; p‚nă nu Óncep să tremure paznicii casei (m‚inile), şi să se Óncovoaie cele tari (picioarele); p‚nă nu se opresc cei ce macină (dinţii), căci s-au Ómpuţinat; p‚nă nu se Óntunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii); p‚nă nu se Ónchid cele două uşi dinspre uliţă (buzele), c‚nd uruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei pasări, glasul tuturor c‚ntăreţelor se aude Ónăbuşit, te temi de orice Ónălţime, şi te sperii pe drum; p‚nă nu Ónfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abia se t‚răşte lăcusta, p‚nă nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veşnică, şi bocitorii cutreieră uliţele; p‚nă nu se rupe funia de argint, p‚nă nu se sfăr‚mă vasul de aur, p‚nă nu se sparge găleata la izvor, şi p‚nă nu se strică roata de la f‚nt‚nă; p‚nă nu se Óntoarce ţăr‚na Ón păm‚nt, cum a fost, şi p‚nă nu se Óntoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.

O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este deşertăciune.

Pe l‚ngă că Eclesiastul a fost Ónţelept, el a mai Ónvăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a ad‚ncit şi a Óntocmit un mare număr de zicători.

Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute, şi să scrie Óntocmai cuvintele adevărului.

Cuvintele Ónţelepţilor sunt ca nişte bolduri; şi, str‚nse la un loc, sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăp‚n.

Œncolo, fiule, ia Ónvăţătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulţime de cărţi, să ştii că n-ai mai isprăvi, şi multă Ónvăţătură oboseşte trupul.

Să ascultăm dar Óncheierea tuturor Ónvăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.

Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.