Domnul a zis lui Moise: ÑDu-te la Faraon, căci i-am Ómpietrit inima lui şi a slujitorilor lui, ca să fac semnele Mele Ón mijlocul lor, şi ca să istoriseşti fiului tău şi fiului fiului tău cum M-am purtat cu Egiptenii, şi ce semne am făcut Ón mijlocul lor. Şi veţi cunoaşte că Eu sunt Domnul.î Moise şi Aaron s-au dus la Faraon, şi i-au zis: ÑAşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: ,P‚nă c‚nd ai de g‚nd să nu vrei să te smereşti Ónaintea Mea? Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

Dacă nu vrei să laşi pe poporul Meu să plece, iată, voi trimite m‚ine nişte lăcuste pe toată Óntinderea ţării tale.

Ele vor acoperi faţa păm‚ntului, de nu se va mai putea vedea păm‚ntul; vor m‚nca ce a mai rămas nevătămat, vor m‚nca ce v-a lăsat piatra, vor m‚nca toţi copacii, care cresc pe c‚mpiile voastre, Óţi vor umple casele tale, casele tuturor slujitorilor tăi şi casele tuturor Egiptenilor. Părinţii tăi şi părinţii părinţilor tăi n-au văzut aşa ceva de c‚nd sunt ei pe păm‚nt p‚nă Ón ziua de azi.î Moise a plecat şi a ieşit de la Faraon.

Slujitorii lui Faraon i-au zis: ÑP‚nă c‚nd are să fie omul acesta o pacoste pentru noi? Lasă pe oamenii aceştia să plece, şi să slujească Domnului, Dumnezeului lor. Tot nu vezi că piere Egiptul?î Au Óntors la Faraon pe Moise şi Aaron. ÑDuceţi-văî, le-a zis el, Ñşi slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru. Care şi cine sunt cei ce vor merge?î Moise a răspuns: ÑVom merge cu copiii şi cu bătr‚nii noştri, cu fiii şi fiicele noastre, cu oile şi boii noştri; căci avem să ţinem o sărbătoare Ón cinstea Domnului.î Faraon le-a zis: ÑAşa să fie Domnul cu voi, cum vă voi lăsa eu să plecaţi, pe voi şi pe copiii voştri! Luaţi seama, căci este rău ce aveţi de g‚nd să faceţi!

Nu, nu; ci duceţi-vă, voi bărbaţii, şi slujiţi Domnului, căci aşa aţi cerut.î Şi i-au izgonit dinaintea lui Faraon.

Domnul a zis lui Moise: ÑŒntinde-ţi m‚na peste ţara Egiptului, ca să vină lăcustele peste ţara Egiptului, şi să măn‚nce toată iarba păm‚ntului, tot ce a lăsat piatra.î Moise şi-a Óntins toiagul peste ţara Egiptului; şi Domnul a făcut să sufle un v‚nt dinspre răsărit peste ţară toată ziua şi toată noaptea aceea. Dimineaţa, v‚ntul dinspre răsărit adusese lăcustele.

Lăcustele au venit peste ţara Egiptului, şi s-au aşezat pe toată Óntinderea Egiptului; erau Ón număr at‚t de mare cum nu mai fusese şi nu va mai fi un astfel de roi de lăcuste.

Au acoperit toată faţa păm‚ntului, de nu se mai vedea păm‚ntul; au m‚ncat toată iarba de pe păm‚nt şi tot rodul pomilor, tot ce lăsase piatra; şi n-a rămas nimic verde Ón copaci, nici Ón iarba de pe c‚mp, Ón toată ţara Egiptului.

Faraon a chemat Óndată pe Moise şi pe Aaron, şi a zis: ÑAm păcătuit Ómpotriva Domnului, Dumnezeului vostru, şi Ómpotriva voastră.

Dar iartă-mi păcatul numai de data aceasta; şi rugaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru, să depărteze de la mine şi urgia aceasta de moarte!î Moise a ieşit de la Faraon, şi s-a rugat Domnului.

Domnul a făcut să sufle un v‚nt foarte puternic dinspre apus, care a luat lăcustele, şi le-a aruncat Ón marea Roşie; n-a rămas o lăcustă pe toată Óntinderea Egiptului.

Domnul a Ómpietrit inima lui Faraon, şi Faraon n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece.

Domnul a zis lui Moise: ÑŒntinde-ţi m‚na spre cer, şi va fi Óntuneric peste ţara Egiptului, aşa de Óntuneric de să se poată pipăi.î Moise şi-a Óntins m‚na spre cer; şi a fost Óntuneric beznă Ón toată ţara Egiptului, timp de trei zile.

Nici nu se vedeau unii pe alţii, şi nimeni nu s-a sculat din locul lui timp de trei zile. Dar, Ón locurile unde locuiau toţi copiii lui Israel, era lumină.

Faraon a chemat pe Moise, şi a zis: ÑDuceţi-vă, şi slujiţi Domnului! Să nu răm‚nă Ón ţară dec‚t oile şi boii voştri; copiii voştri vor putea merge şi ei Ómpreună cu voi.î Moise a răspuns: ÑChiar să ne dai tu Ónsuţi jertfele şi arderile de tot, pe care le vom aduce Domnului, Dumnezeului nostru, şi turmele noastre tot trebuie să meargă cu noi, şi să nu răm‚nă o unghie din ele; căci din ele vom lua ca să slujim Domnului, Dumnezeului nostru; iar p‚nă vom ajunge acolo, nu ştim ce vom alege ca să aducem Domnului.î Domnul a Ómpietrit inima lui Faraon, şi Faraon n-a vrut să-i lase să plece.

Faraon a zis lui Moise: ÑIeşi de la mine! Să nu cumva să te mai arăţi Ónaintea mea, căci Ón ziua Ón care te vei arăta Ónaintea mea, vei muri.î ÑDa!î a răspuns Moise, Ñnu mă voi mai arăta Ónaintea ta.î