Atunci Moise şi copiii lui Israel au c‚ntat Domnului c‚ntarea aceasta. Ei au zis: ÑVoi c‚nta Domnului, căci Şi-a arătat slava: A năpustit Ón mare pe cal şi pe călăreţ.

Domnul este tăria mea şi temeiul c‚ntărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Œl voi lăuda; El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Œl voi preamări.

Domnul este un războinic viteaz: Numele Lui este Domnul.

El a aruncat Ón mare carele lui Faraon şi oastea lui; Luptătorii lui aleşi au fost Ónghiţiţi Ón marea Roşie.

I-au acoperit valurile, Şi s-au pogor‚t Ón fundul apelor, ca o piatră.

Dreapta Ta, Doamne, şi-a făcut vestită tăria; M‚na Ta cea dreaptă, Doamne, a zdrobit pe vrăjmaşi.

Prin mărimea măreţiei Tale, Tu tr‚nteşti la păm‚nt pe vrăjmaşii Tăi; Œţi dezlănţui m‚nia, Şi ea-i mistuie ca pe o trestie.

La suflarea nărilor Tale, s-au Óngrămădit apele, S-au ridicat talazurile ca un zid, Şi s-au Ónchegat valurile Ón mijlocul mării.

Vrăjmaşul zicea: ÑŒi voi urmări, Ói voi ajunge, Voi Ómpărţi prada de război; Œmi voi răzbuna pe ei, Voi scoate sabia, şi-i voi nimici cu m‚na mea!î Dar Tu ai suflat cu suflarea Ta: Şi marea i-a acoperit; Ca plumbul s-au afundat Œn ad‚ncimea apelor.

Cine este ca Tine Óntre dumnezei, Doamne? Cine este ca Tine minunat Ón sfinţenie, Bogat Ón fapte de laudă, Şi făcător de minuni?

Tu Ţi-ai Óntins m‚na dreaptă: Şi i-a Ónghiţit păm‚ntul.

Prin Óndurarea Ta, Tu ai călăuzit, Şi ai izbăvit pe poporul acesta; Iar prin puterea Ta Ól Óndrepţi Spre locaşul sfinţeniei Tale.

Popoarele vor afla lucrul acesta, şi se vor cutremura: Apucă groaza pe Filisteni, Se Ónspăim‚ntă căpeteniile Edomului, Şi un tremur apucă pe războinicii lui Moab; Toţi locuitorii Canaanului leşină de la inimă.

Œi va apuca teama şi spaima; Iar văz‚nd măreţia braţului Tău, Vor sta muţi ca o piatră, P‚nă va trece poporul Tău, Doamne! P‚nă va trece Poporul, pe care Ţi l-ai răscumpărat.

Tu Ói vei aduce şi-i vei aşeza pe muntele moştenirii Tale, Œn locul, pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne, La Templul, pe care m‚inile Tale l-au Óntemeiat, Doamne!

Şi Domnul va Ómpărăţi Ón veac şi Ón veci de veci.

Căci caii lui Faraon, carele şi călăreţii lui au intrat Ón mare, Şi Domnul a adus peste ei apele mării; Dar copiii lui Israel au mers ca pe uscat prin mijlocul mării.î Maria, proorociţa, sora lui Aaron, a luat Ón m‚nă o timpană, şi toate femeile au venit după ea, cu timpane şi juc‚nd.

Maria răspundea copiilor lui Israel: Moise a pornit pe Israel de la marea Roşie. Au apucat Ónspre pustia Şur; şi, după trei zile de mers Ón pustie, n-au găsit apă.

Au ajuns la Mara; dar n-au putut să bea apă din Mara, pentru că era amară. De aceea locul acela a fost numit Mara (Amărăciune).

Poporul a c‚rtit Ómpotriva lui Moise, zic‚nd: ÑCe avem să bem?î Moise a strigat către Domnul; şi Domnul i-a arătat un lemn, pe care l-a aruncat Ón apă. Şi apa s-a făcut dulce. Acolo a dat Domnul poporului legi şi porunci, şi acolo l-a pus la Óncercare.

El a zis: ÑDacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului, Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine Ónaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui, şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu nici una din bolile cu care am lovit pe Egipteni; căci Eu sunt Domnul, care te vindecă.î Au ajuns la Elim, unde erau douăsprezece izvoare de apă şi şaptezeci de finici. Şi au tăbăr‚t acolo, l‚ngă apă.