Domnul a zis lui Moise: ÑDu-te la Faraon, şi spune-i: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: ,Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

Dacă nu vrei să-l laşi să plece, şi dacă-l mai opreşti, iată, m‚na Domnului va fi peste turmele tale de pe c‚mp; peste cai, peste măgari, peste cămile, peste boi şi peste oi; şi anume va fi o ciumă foarte mare.

Dar Domnul va face deosebire Óntre turmele lui Israel şi turmele Egiptenilor, aşa că nu va pieri nimic din tot ce este al copiilor lui Israel.î Domnul a hotăr‚t vremea, şi a zis: ÑM‚ine, va face Domnul lucrul acesta Ón ţară.î Şi Domnul a făcut aşa, chiar de a doua zi. Toate turmele Egiptenilor au pierit, dar n-a pierit nici o vită din turmele copiilor lui Israel.

Faraon a trimis să vadă ce se Ónt‚mplase: şi iată că nici o vită din turmele lui Israel nu pierise. Dar inima lui Faraon s-a Ómpietrit, şi n-a lăsat pe popor să plece.

Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: ÑUmpleţi-vă m‚inile cu cenuşă din cuptor, şi Moise s-o arunce spre cer, sub ochii lui Faraon.

Ea se va preface Óntr-o ţăr‚nă, care va acoperi toată ţara Egiptului; şi va da naştere, Ón toată ţara Egiptului, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte bube pricinuite de nişte beşici fierbinţi.î Ei au luat cenuşă din cuptor, şi s-au Ónfăţişat Ónaintea lui Faraon; Moise a aruncat-o spre cer, şi ea a dat naştere, pe oameni şi pe dobitoace, la nişte bube pricinuite de nişte beşici fierbinţi.

Vrăjitorii nu s-au putut arăta Ónaintea lui Moise, din pricina bubelor; căci bubele erau pe vrăjitori, ca şi pe toţi Egiptenii.î Domnul a Ómpietrit inima lui Faraon, şi Faraon n-a ascultat de Moise şi de Aaron, după cum spusese Domnul lui Moise.

Domnul a zis lui Moise: ÑScoală-te dis-de-dimineaţă, du-te Ónaintea lui Faraon, şi spune-i: ,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Evreilor: ,Lasă pe poporul Meu să plece, ca să-Mi slujească.

Fiindcă, de data aceasta, am să trimit toate urgiile Mele Ómpotriva inimii tale, Ómpotriva slujitorilor tăi şi Ómpotriva poporului tău, ca să ştii că nimeni nu este ca Mine pe tot păm‚ntul.

Dacă Mi-aş fi Óntins m‚na, şi te-aş fi lovit cu ciumă, pe tine şi pe poporul tău, ai fi pierit de pe păm‚nt.

Dar te-am lăsat să răm‚i Ón picioare, ca să vezi puterea Mea, şi Numele Meu să fie vestit Ón tot păm‚ntul.

Dacă te mai ridici Ómpotriva poporului Meu, şi dacă nu-l laşi să plece, iată, m‚ine, la ceasul acesta, voi face să bată o piatră aşa de mare, cum n-a mai fost Ón Egipt, din ziua Óntemeierii lui şi p‚nă azi.

Pune-ţi dar la adăpost turmele şi tot ce ai pe c‚mp. Piatra are să bată pe toţi oamenii şi toate vitele de pe c‚mp, care nu vor fi intrat Ón case; şi vor pieri.î Aceia dintre slujitorii lui Faraon, care s-au temut de Cuv‚ntul Domnului, şi-au adunat Ón case robii şi turmele.

Dar cei ce nu şi-au pus la inimă Cuv‚ntul Domnului, şi-au lăsat robii şi turmele pe c‚mp.

Domnul a zis lui Moise: ÑŒntinde-ţi m‚na spre cer; şi are să bată piatra Ón toată ţara Egiptului pe oameni, pe vite, şi pe toată iarba de pe c‚mp Ón ţara Egiptului!î Moise şi-a Óntins toiagul spre cer; şi Domnul a trimis tunete şi piatră, de cădea foc pe păm‚nt. Domnul a făcut să bată piatra peste ţara Egiptului.

A bătut piatra, şi focul se amesteca cu piatra; piatra era aşa de mare Ónc‚t nu mai bătuse piatră ca aceea Ón toată ţara Egiptului de c‚nd este el locuit de oameni.

Piatra a nimicit, Ón toată ţara Egiptului, tot ce era pe c‚mp, de la oameni p‚nă la dobitoace; piatra a nimicit şi toată iarba de pe c‚mp, şi a fr‚nt toţi copacii de pe c‚mp.

Numai Ón ţinutul Gosen, unde erau copiii lui Israel, n-a bătut piatra, Faraon a trimis să cheme pe Moise şi pe Aaron, şi le-a zis: ÑDe data aceasta, am păcătuit; Domnul are dreptate, iar eu şi poporul meu suntem vinovaţi.

Rugaţi-vă Domnului, ca să nu mai fie tunete şi piatră; şi vă voi lăsa să plecaţi, şi nu veţi mai fi opriţi.î Moise i-a zis: ÑC‚nd voi ieşi din cetate, voi ridica m‚inile spre Domnul, tunetele vor Ónceta şi nu va mai bate piatra, ca să ştii că al Domnului este păm‚ntul!

Dar ştiu că tu şi slujitorii tăi tot nu vă veţi teme de Domnul Dumnezeu.î Inul şi orzul se prăpădiseră, pentru că orzul tocmai dăduse Ón spic, iar inul era Ón floare; gr‚ul şi ovăzul nu se stricaseră, pentru că erau t‚rzii.

Moise a plecat de la Faraon, şi a ieşit afară din cetate; şi-a ridicat m‚inile spre Domnul, tunetele şi piatra au Óncetat, şi n-a mai căzut ploaia pe păm‚nt.

Faraon, văz‚nd că ploaia, piatra şi tunetele Óncetaseră, n-a contenit să păcătuiască şi şi-a Ómpietrit inima, el şi slujitorii lui.

Lui Faraon i s-a Ómpietrit inima şi n-a lăsat pe copiii lui Israel să plece, după cum spusese Domnul prin Moise.