O, Galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat, pe voi, Ónaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit?

Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei?

Sunteţi aşa de nechibzuiţi? După ce aţi Ónceput prin Duhul, vreţi acum să sf‚rşiţi prin firea păm‚ntească?

Œn zadar aţi suferit voi at‚t de mult? Dacă, Ón adevăr, e Ón zadar!

Cel ce vă dă Duhul şi face minuni printre voi, le face oare prin faptele Legii sau prin auzirea credinţei?

Tot aşa şi ÑAvraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.î Œnţelegeţi şi voi dar, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă.

Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: ÑToate neamurile vor fi binecuv‚ntate Ón tine.î Aşa că cei ce se bizuiesc pe credinţă, sunt binecuv‚ntaţi Ómpreună cu Avraam cel credincios.

Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt sub blestem; pentru că este scris: ÑBlestemat este oricine nu stăruie Ón toate lucrurile scrise Ón cartea Legii, ca să le facă.î Şi că nimeni nu este socotit neprihănit Ónaintea lui Dumnezeu, prin Lege, este Ónvederat, căci Ñcel neprihănit prin credinţă va trăi.î Œnsă Legea nu se Óntemeiază pe credinţă; ci ea zice: ÑCine va face aceste lucruri, va trăi prin eleî.

Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făc‚ndu-Se blestem pentru noi, ñ fiindcă este scris: ÑBlestemat e oricine este at‚rnat pe lemnî ñ pentru ca binecuv‚ntarea vestită lui Avraam să vină peste Neamuri, Ón Hristos Isus, aşa ca, prin credinţă, noi să primim Duhul făgăduit.

Fraţilor, (vorbesc Ón felul oamenilor), un testament, chiar al unui om, odată Óntărit, totuşi nimeni nu-l desfiinţează, nici nu-i mai adaugă ceva.

Acum, făgăduinţele au fost făcute Ñlui Avraam şi seminţei luiî. Nu zice: ÑŞi seminţelorî (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai de una: ÑŞi seminţei taleî, adică Hristos.

Iată ce vreau să zic: un testament, pe care l-a Óntărit Dumnezeu mai Ónainte, nu poate fi desfiinţat, aşa ca făgăduinţa să fie nimicită, de Legea venită după patru sute trei zeci de ani.

Căci dacă moştenirea ar veni din Lege, nu mai vine din făgăduinţă; şi Dumnezeu printr-o făgăduinţă a dat-o lui Avraam.

Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adăugată din pricina călcărilor de lege, p‚nă c‚nd avea să vină ÑSăm‚nţaî, căreia Ói fusese făcută făgăduinţa; şi a fost dată prin Óngeri, prin m‚na unui mijlocitor.

Dar mijlocitorul nu este mijlocitorul unei singure părţi, pe c‚nd Dumnezeu, este unul singur.

Atunci oare Legea este Ómpotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, Óntr-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege.

Dar Scriptura a Ónchis totul sub păcat, pentru ca făgăduinţa să fie dată celor ce cred, prin credinţa Ón Isus Hristos.

Œnainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, Ónchişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită.

Astfel, Legea ne-a fost un Óndrumător spre Hristos, ca să fim socotiţi neprihăniţi prin credinţă.

După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub Óndrumătorul acesta.

Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa Ón Hristos Isus.

Toţi care aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi Ómbrăcat cu Hristos.

Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una Ón Hristos Isus.

Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi Ñsăm‚nţaî lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.