Astfel au fost sf‚rşite cerurile şi păm‚ntul, şi toată oştirea lor.

Œn ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sf‚rşit lucrarea, pe care o făcuse; şi Ón ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse.

Dumnezeu a binecuv‚ntat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că Ón ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui, pe care o zidise şi o făcuse.

Iată istoria cerurilor şi a păm‚ntului, c‚nd au fost făcute.

Œn ziua c‚nd a făcut Domnul Dumnezeu un păm‚nt şi ceruri, nu era Óncă pe păm‚nt nici un copăcel de c‚mp şi nici o iarbă de pe c‚mp nu Óncolţea Óncă: fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse Óncă ploaie pe păm‚nt şi nu era nici un om ca să lucreze păm‚ntul.

Ci un abur se ridica de pe păm‚nt şi uda toată faţa păm‚ntului.

Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţăr‚na păm‚ntului, i-a suflat Ón nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.

Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină Ón Eden, spre răsărit; şi a pus acolo pe omul pe care-l Óntocmise.

Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din păm‚nt tot felul de pomi, plăcuţi la vedere şi buni la m‚ncare, şi pomul vieţii Ón mijlocul grădinii, şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.

Un r‚u ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se Ómpărţea şi se făcea patru braţe.

Numele celui dint‚i este Pison; el Ónconjoară toată ţara Havila, unde se găseşte aur.

Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bedelion şi piatră de onix.

Numele r‚ului al doilea este Ghihon; el Ónconjoară toată ţara Cuş.

Numele celui de al treilea este Hidechel: el curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea r‚u este Eufratul.

Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat Ón grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească.

Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: ÑPoţi să măn‚nci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu măn‚nci, căci Ón ziua Ón care vei m‚nca din el, vei muri negreşit.î Domnul Dumnezeu a zis: ÑNu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.î Domnul Dumnezeu a făcut din păm‚nt toate fiarele c‚mpului şi toate păsările cerului; şi le-a adus la om, ca să vadă cum are să le numească; şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.

Şi omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor c‚mpului; dar, pentru om, nu s-a găsit nici un ajutor, care să i se potrivească.

Atunci Domnul Dumnezeu a trimis un somn ad‚nc peste om, şi omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui şi a Ónchis carnea la locul ei.

Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie şi a adus-o la om.

Şi omul a zis: ÑIată Ón sf‚rşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie, pentru că a fost luată din om.î De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa, şi se vor face un singur trup.

Omul şi nevasta lui erau am‚ndoi goi, şi nu le era ruşine.