Isaac Ómbătr‚nise, şi ochii Ói slăbiseră, aşa că nu mai vedea. Atunci a chemat pe Esau, fiul lui cel mai mare, şi i-a zis: ÑFiule!î ÑIată-măî, i-a răspuns el.

Isaac a zis: ÑIată am Ómbătr‚nit, şi nu ştiu ziua morţii mele.

Acum dar, te rog, ia-ţi armele, tolba şi arcul, du-te la c‚mp, şi adu-mi v‚nat.

Fă-mi o m‚ncare, cum Ómi place mie, şi adu-mi s-o măn‚nc, ca să te binecuv‚nteze sufletul meu Ónainte de a muri.î Rebeca a ascultat ce spunea Isaac fiului său Esau. Şi Esau s-a dus la c‚mp, ca să prindă v‚natul şi să-l aducă.

Apoi Rebeca a zis fiului său Iacov: ÑIată, am auzit pe tatăl tău vorbind astfel fratelui tău Esau: ÑAdu-mi v‚nat, şi fă-mi o m‚ncare ca să măn‚nc; şi te voi binecuv‚nta Ónaintea Domnului, Ónainte de moartea mea.î Acum, fiule, ascultă sfatul meu, şi fă ce Óţi poruncesc.

Du-te de ia-mi din turmă doi iezi buni, ca să fac din ei tatălui tău o m‚ncare gustoasă cum Ói place; tu ai s-o duci tatălui tău s-o măn‚nce, ca să te binecuv‚nteze Ónainte de moartea lui.î Iacov a răspuns mamei sale: ÑIată, fratele meu Esau este păros, iar eu n-am păr deloc.

Poate că tatăl meu mă va pipăi, şi voi trece drept mincinos Ónaintea lui, şi, Ón loc de binecuv‚ntare, voi face să vină peste mine blestemul.î Mama sa i-a zis: ÑBlestemul acesta, fiule, să cadă peste mine! Ascultă numai sfatul meu, şi du-te de adu-mi-i.î Iacov s-a dus de i-a luat, şi i-a adus mamei sale, care a făcut o m‚ncare, cum Ói plăcea tatălui său.

Œn urmă, Rebeca a luat hainele cele bune ale lui Esau, fiul ei cel mai mare, care se găseau acasă, şi le-a pus pe Iacov, fiul ei cel mai t‚năr.

I-a acoperit cu pielea iezilor m‚inile şi g‚tul, care era fără păr.

Şi a dat Ón m‚na fiului său Iacov m‚ncarea gustoasă şi p‚inea, pe care le pregătise.

El a venit la tatăl său, şi a zis: ÑTată!î ÑIată-măî, a zis Isaac. ÑCine eşti tu, fiule?î Iacov a răspuns tatălui său: ÑEu sunt Esau, fiul tău cel mai mare; am făcut ce mi-ai spus. Scoală-te, rogu-te, şezi de măn‚ncă din v‚natul meu, pentru ca să mă binecuv‚nteze sufletul tău!î Isaac a zis fiului său: ÑCum, l-ai şi găsit, fiule?î Şi Iacov a răspuns: ÑDomnul, Dumnezeul tău, mi l-a scos Ónainte.î Isaac a zis lui Iacov: ÑApropie-te dar, să te pipăi, fiule, ca să ştiu dacă eşti cu adevărat fiul meu Esau, sau nu.î Iacov s-a apropiat de tatăl său Isaac, care l-a pipăit, şi a zis: ÑGlasul este glasul lui Iacov, dar m‚inile sunt m‚inile lui Esau.î Nu l-a cunoscut, pentru că m‚inile Ói erau păroase, ca m‚inile fratelui său Esau; şi l-a binecuv‚ntat.

Isaac a zis: ÑTu eşti deci fiul meu Esau?î Şi Iacov a răspuns: ÑEu sunt.î Isaac a zis: ÑAdu-mi să măn‚nc din v‚natul fiului meu, ca sufletul meu să te binecuv‚nteze.î Iacov i-a adus, şi el a m‚ncat; i-a adus şi vin, şi a băut.

Atunci tatăl său Isaac i-a zis: ÑApropie-te dar, şi sărută-mă, fiule.î Iacov s-a apropiat, şi l-a sărutat. Isaac a simţit mirosul hainelor lui; apoi l-a binecuv‚ntat, şi a zis: ÑIată, mirosul fiului meu este ca mirosul unui c‚mp, pe care l-a binecuv‚ntat Domnul.

Să-ţi dea Dumnezeu rouă din cer, Şi grăsimea păm‚ntului, Gr‚u şi vin din belşug!

Să-ţi fie supuse noroade, Şi neamuri să se Ónchine Ónaintea ta! Să fii stăp‚nul fraţilor tăi, Şi fiii mamei tale să se Ónchine Ónaintea ta! Blestemat să fie oricine te va blestema, Şi binecuv‚ntat să fie oricine te va binecuv‚nta.î Isaac sf‚rşise de binecuv‚ntat pe Iacov, şi abia plecase Iacov de la tatăl său Isaac, c‚nd fratele său Esau s-a Óntors de la v‚nătoare.

A făcut şi el o m‚ncare gustoasă, pe care a adus-o tatălui său. Şi a zis tatălui său: ÑTată, scoală-te şi măn‚ncă din v‚natul fiului tău, pentru ca să mă binecuv‚nteze sufletul tău!î Tatăl său Isaac i-a zis: ÑCine eşti tu?î Şi el a răspuns: ÑEu sunt fiul tău cel mai mare, Esau.î Isaac s-a Ónspăim‚ntat foarte tare, şi a zis: ÑCine este atunci cel ce a prins v‚nat, şi mi l-a adus? Eu am m‚ncat din toate, Ónainte de a veni tu, şi l-am binecuv‚ntat. De aceea va răm‚ne binecuv‚ntat.

C‚nd a auzit Esau cuvintele tatălui său, a scos mari ţipete, pline de amărăciune, şi a zis tatălui său: ÑBinecuv‚ntează-mă şi pe mine, tată!î Isaac a zis: ÑFratele tău a venit cu vicleşug, şi ţi-a luat binecuv‚ntarea.î Esau a zis: ÑDa, nu degeaba i-au pus numele Iacov; căci m-a Ónşelat de două ori. Mi-a luat dreptul de Ónt‚i născut, şi iată-l acum că a venit de mi-a luat şi binecuv‚ntarea!î Şi a zis: ÑN-ai păstrat nici o binecuv‚ntare pentru mine?î Isaac a răspuns, şi a zis lui Esau: ÑIată, l-am făcut stăp‚n peste tine, şi i-am dat ca slujitori pe toţi fraţii lui, l-am Ónzestrat cu gr‚u şi vin din belşug: ce mai pot face oare pentru tine, fiule?î Esau a zis tatălui său: ÑN-ai dec‚t această singură binecuv‚ntare, tată? Binecuv‚ntează-mă şi pe mine, tată!î Şi Esau a ridicat glasul şi a pl‚ns.

Tatăl său Isaac a răspuns, şi i-a zis: ÑIată! Locuinţa ta va fi lipsită de grăsimea păm‚ntului Şi de roua cerului, de sus.

Vei trăi din sabia ta, Şi vei sluji fratelui tău; Dar c‚nd te vei răscula, Vei scutura jugul lui de pe g‚tul tău!î Esau a prins ură pe Iacov, din pricina binecuv‚ntării, cu care-l binecuv‚ntase tatăl său. Şi Esau zicea Ón inima sa: ÑZilele de bocet pentru tatăl meu sunt aproape, şi apoi am să ucid pe fratele meu Iacov.î Şi au spus Rebecii cuvintele lui Esau, fiul ei cel mai mare. Ea a trimis atunci de a chemat pe Iacov, fiul ei cel mai t‚năr, şi i-a zis: ÑIată, fratele tău Esau vrea să se răzbune pe tine, omor‚ndu-te.

Acum, fiule, ascultă sfatul meu: scoală-te, fugi la fratele meu Laban Ón Haran; şi răm‚i la el c‚tăva vreme, p‚nă se va potoli m‚nia fratelui tău, p‚nă va trece de la tine urgia fratelui tău, şi va uita ce i-ai făcut. Atunci voi trimite să te cheme. Pentru ce să fiu lipsită de voi am‚ndoi Óntr-o zi?î Rebeca a zis lui Isaac: ÑM-am sc‚rbit de viaţă, din pricina fetelor lui Het. Dacă Iacov va lua o asemenea nevastă, dintre fetele lui Het, dintre fetele ţării acesteia, la ce-mi mai este bună viaţa?î