Isaac a chemat pe Iacov, l-a binecuv‚ntat, şi i-a dat porunca aceasta: ÑSă nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.

Scoală-te, du-te la Padan-Aram, Ón casa lui Betuel, tatăl mamei tale, şi ia-ţi de acolo o nevastă, dintre fetele lui Laban, fratele mamei tale.

Dumnezeul Cel Atotputernic să te binecuv‚nteze, să te facă să creşti şi să te Ónmulţeşti, ca să ajungi o ceată de noroade!

Să-ţi dea binecuv‚ntarea lui Avraam, ţie şi seminţei tale cu tine, ca să stăp‚neşti ţara Ón care locuieşti ca străin, şi pe care a dat-o lui Avraam.î Şi Isaac a trimis pe Iacov, care s-a dus la Padan-Aram, la Laban, fiul lui Betuel, Arameul, fratele Rebecii, mama lui Iacov şi a lui Esau.

Esau a văzut că Isaac binecuv‚ntase pe Iacov, şi-l trimisese la Padan-Aram, ca să-şi ia nevastă de acolo, şi că, binecuv‚nt‚ndu-l, Ói dăduse porunca aceasta: ÑSă nu-ţi iei nevastă dintre fetele lui Canaan.î A văzut că Iacov ascultase de tatăl său şi de mama sa, şi plecase la Padan-Aram.

Esau a Ónţeles astfel că fetele lui Canaan nu-i plăceau tatălui său Isaac.

Şi Esau s-a dus la Ismael. El a mai luat de nevastă, pe l‚ngă nevestele pe care le avea, pe Mahalat, fata lui Ismael, fiul lui Avraam, şi sora lui Nebaiot.

Iacov a plecat din Beer-Şeba, şi şi-a luat drumul spre Haran.

A ajuns Óntr-un loc unde a rămas peste noapte, căci asfinţise soarele. A luat o piatră de acolo, a pus-o căpăt‚i, şi s-a culcat Ón locul acela.

Şi a visat o scară rezemată de păm‚nt, al cărei v‚rf ajungea p‚nă la cer. Œngerii lui Dumnezeu se suiau şi se pogorau pe scara aceea.

Şi Domnul stătea deasupra ei, şi zicea: ÑEu sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam, şi Dumnezeul lui Isaac.î Păm‚ntul pe care eşti culcat, ţi-l voi da ţie şi seminţei tale.

Săm‚nţa ta va fi ca pulberea păm‚ntului; te vei Óntinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi; şi toate familiile păm‚ntului vor fi binecuv‚ntate Ón tine şi Ón săm‚nţa ta.

Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge, şi te voi aduce Ónapoi Ón ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, p‚nă nu voi Ómplini ce-ţi spun.î Iacov s-a trezit din somn, şi a zis: ÑCu adevărat, Domnul este Ón locul acesta, şi eu n-am ştiut.î I-a fost frică, şi a zis: ÑC‚t de Ónfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!î Şi Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpăt‚i, a pus-o ca st‚lp de aducere aminte, şi a turnat untdelemn pe v‚rful ei.

A dat locului acestuia numele Betel; dar mai Ónainte cetatea se chema Luz.

Iacov a făcut o juruinţă, şi a zis: ÑDacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi Ón timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da p‚ine să măn‚nc şi haine să mă Ómbrac, şi dacă mă voi Óntoarce Ón pace Ón casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; piatra aceasta, pe care am pus-o ca st‚lp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu, şi Œţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.î