Iacov a auzit vorbele fiilor lui Laban, care ziceau: ÑIacov a luat tot ce era al tatălui nostru, şi cu averea tatălui nostru şi-a agonisit el toată bogăţia aceasta.î Iacov s-a uitat şi la faţa lui Laban; şi iată că ea nu mai era ca Ónainte.

Atunci Domnul a zis lui Iacov: ÑŒntoarce-te Ón ţara părinţilor tăi şi Ón locul tău de naştere; şi Eu voi fi cu tine.î Iacov a trimis de a chemat pe Rahela şi pe Lea, la c‚mp la turma lui.

El le-a zis: ÑDupă faţa tatălui vostru, văd bine că el nu mai este ca Ónainte; dar Dumnezeul tatălui meu a fost cu mine.

Voi Ónşivă ştiţi că am slujit tatălui vostru cu toată puterea mea.

Şi tatăl vostru m-a Ónşelat: de zece ori mi-a schimbat simbria; dar Dumnezeu nu i-a Óngăduit să mă păgubească.

Ci c‚nd zicea el: ÑMieii pestriţi să fie simbria taî, toate oile făceau miei pestriţi. Şi c‚nd zicea: ÑMieii bălţaţi să fie simbria taî, toate oile făceau miei bălţaţi.

Dumnezeu a luat astfel toată turma tatălui vostru, şi mi-a dat-o mie.

Pe vremea c‚nd se Ónfierb‚ntau oile, eu am ridicat ochii, şi am văzut Ón vis că ţapii şi berbecii care săreau pe capre şi pe oi, erau bălţaţi, pestriţi şi seini.

Şi Œngerul lui Dumnezeu mi-a zis Ón vis: ÑIacove!î ÑIată-măî, am răspuns eu.

El a zis: ÑRidică ochii, şi priveşte: toţi ţapii şi berbecii, care sar pe capre şi pe oi, sunt bălţaţi, pestriţi şi seini; căci am văzut tot ce ţi-a făcut Laban.

Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un st‚lp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă. Acum, scoală-te, ieşi din ţara aceasta, şi Óntoarce-te Ón ţara ta de naştere.î Rahela şi Lea au răspuns, şi i-au zis: ÑMai avem noi oare parte şi moştenire Ón casa tatălui nostru?

Nu suntem noi oare privite de el ca nişte străine, fiindcă ne-a v‚ndut, şi ne-a m‚ncat şi banii?

Toată bogăţia, pe care a luat-o Dumnezeu de la tatăl nostru, este a noastră, şi a copiilor noştri. Fă acum tot ce ţi-a spus Dumnezeu.î Iacov s-a sculat, şi a pus pe copiii şi nevestele sale călări pe cămile.

Şi-a luat toată turma şi toate averile pe care le avea: turma, pe care o agonisise Ón Padan-Aram; şi a plecat la tatăl său Isaac, Ón ţara Canaan.

Pe c‚nd Laban se dusese să-şi tundă oile, Rahela a furat idolii tatălui său; şi Iacov a Ónşelat pe Laban, Arameul, căci nu l-a Ónştiinţat de fuga sa.

A fugit astfel cu tot ce avea; s-a sculat, a trecut R‚ul (Eufrat), şi s-a Óndreptat spre muntele Galaad.

A treia zi, au dat de veste lui Laban că Iacov a fugit.

Laban a luat cu el pe fraţii săi, l-a urmărit cale de şapte zile, şi l-a ajuns la muntele Galaad.

Dar Dumnezeu S-a arătat noaptea Ón vis lui Laban, Arameul, şi i-a zis: ÑFereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!î Laban a ajuns dar pe Iacov. Iacov Óşi Óntinsese cortul pe munte; Laban şi-a Óntins şi el cortul cu fraţii lui, pe muntele Galaad.

Atunci Laban a zis lui Iacov: ÑCe-ai făcut? Pentru ce m-ai Ónşelat, şi mi-ai luat fetele ca pe nişte roabe luate cu sabia?

Pentru ce ai fugit pe ascuns, m-ai Ónşelat, şi nu mi-ai dat de ştire? Te-aş fi lăsat să pleci Ón mijlocul veseliei şi al c‚ntecelor, Ón sunet de timpane şi alăută.

Nu mi-ai Óngăduit nici măcar să-mi sărut nepoţii şi fetele! Ca un nebun ai lucrat.

M‚na mea este destul de tare ca să vă fac rău; dar Dumnezeul tatălui vostru mi-a zis Ón noaptea trecută: ÑFereşte-te să spui o vorbă rea lui Iacov!î Dar acum, odată ce ai plecat, pentru că te topeşti de dor după casa tatălui tău, de ce mi-ai furat dumnezeii mei?î Drept răspuns, Iacov a zis lui Laban: ÑAm fugit, fiindcă mi-era frică, g‚ndindu-mă că poate Ómi vei lua Ónapoi fetele tale.

Dar să piară acela la care Óţi vei găsi dumnezeii tăi! Œn faţa fraţilor noştri, cercetează şi vezi ce-i la mine din ale tale, şi ia-ţi-l.î Iacov nu ştia că Rahela Ói furase.

Laban a intrat Ón cortul lui Iacov, Ón cortul Leii, Ón cortul celor două roabe, şi n-a găsit nimic. A ieşit din cortul Leii, şi a intrat Ón cortul Rahelii.

Rahela luase idolii, Ói pusese sub samarul cămilei, şi şezuse deasupra. Laban a scotocit tot cortul, dar n-a găsit nimic.

Ea a zis tatălui său: ÑDomnul meu, să nu te superi dacă nu mă pot scula Ónaintea ta; căci mi-a venit r‚nduiala femeilor.î A căutat peste tot, dar n-a găsit idolii.

Iacov s-a m‚niat, şi a certat pe Laban. A luat din nou cuv‚ntul, şi i-a zis: ÑCare este nelegiuirea mea şi care este păcatul meu, de mă urmăreşti cu at‚ta Ónverşunare?

Mi-ai scormonit toate lucrurile, şi ce ai găsit din lucrurile din casa ta? Scoate-le aici Ónaintea fraţilor mei şi fraţilor tăi, ca să judece ei Óntre noi am‚ndoi!

Iată, am stat la tine două zeci de ani; oile şi caprele nu ţi s-au st‚rpit, şi n-am m‚ncat berbeci din turma ta.

Nu ţi-am adus acasă vite sf‚şiate de fiare: eu Ónsumi te-am despăgubit pentru ele; Ómi cereai Ónapoi ce mi se fura ziua, sau ce mi se fura noaptea.

Ziua mă topeam de căldură, iar noaptea mă prăpădeam de frig, şi-mi fugea somnul de pe ochi.

Iată, douăzeci de ani am stat Ón casa ta, ţi-am slujit patrusprezece ani pentru cele două fete ale tale, şi şase ani pentru turma ta, şi de zece ori mi-ai schimbat simbria.

Dacă n-aş fi avut cu mine pe Dumnezeul tatălui meu, pe Dumnezeul lui Avraam, pe Acela de care se teme Isaac, mi-ai fi dat drumul acum cu m‚inile goale. Dar Dumnezeu a văzut suferinţa mea şi osteneala m‚inilor mele, şi ieri noapte a rostit judecata.î Drept răspuns, Laban a zis lui Iacov: ÑFiicele acestea sunt fiicele mele, copiii aceştia sunt copiii mei, turma aceasta este turma mea, şi tot ce vezi este al meu. Şi ce pot face eu azi pentru fiicele mele, sau pentru copiii lor, pe care i-au născut?

Vino, să facem am‚ndoi un legăm‚nt, şi legăm‚ntul acesta să slujească de mărturie Óntre mine şi tine!î Iacov a luat o piatră, şi a pus-o ca st‚lp de aducere aminte.

Iacov a zis fraţilor săi: ÑStr‚ngeţi pietre.î Ei au str‚ns pietre, şi au făcut o movilă; şi au m‚ncat acolo pe movilă.

Laban a numit-o Iegar-Sahaduta (Movila mărturiei), şi Iacov a numit-o Galed (Movila mărturiei).

Laban a zis: ÑMovila aceasta să slujească azi de mărturie Óntre mine şi tine!î De aceea i-au pus numele Galed.

Se mai numeşte şi Miţpa (Veghere), pentru că Laban a zis: ÑDomnul să vegheze asupra mea şi asupra ta, c‚nd ne vom pierde din vedere unul pe altul.

Dacă vei asupri pe fetele mele, şi dacă vei mai lua şi alte neveste afară de fetele mele, ia bine seama că nu un om va fi cu noi, ci Dumnezeu va fi martor Óntre mine şi tine.î Laban a zis lui Iacov: ÑIată movila aceasta, şi iată st‚lpul acesta, pe care l-am ridicat Óntre mine şi tine.

Movila aceasta să fie martoră şi st‚lpul acesta să fie martor că nici eu nu voi trece la tine peste movila aceasta, şi nici tu nu vei trece la mine peste movila aceasta şi peste st‚lpul acesta, ca să ne facem rău.

Dumnezeul lui Avraam şi al lui Nahor, Dumnezeul tatălui lor să judece Óntre noi.î Iacov a jurat pe Acela de care se temea Isaac.

Iacov a adus o jertfă pe munte, şi a poftit pe fraţii lui să măn‚nce; ei au m‚ncat, şi au rămas toată noaptea pe munte.

Laban s-a sculat dis-de-dimineaţă, şi-a sărutat nepoţii şi fetele, şi i-a binecuv‚ntat. Apoi a plecat şi s-a Óntors la locuinţa lui.