După aceea, au venit şi au spus lui Iosif: ÑTatăl tău este bolnav.î Şi Iosif a luat cu el pe cei doi fii ai săi, Manase şi Efraim.

Au dat de ştire lui Iacov, şi i-au spus: ÑIată că fiul tău Iosif vine la tine.î Şi Israel şi-a adunat puterile, şi s-a aşezat pe pat.

Iacov a zis lui Iosif: ÑDumnezeul Cel Atotputernic mi S-a arătat la Luz, Ón ţara Canaan, şi m-a binecuv‚ntat.

El mi-a zis: ÑTe voi face să creşti, te voi Ónmulţi, şi voi face din tine o ceată de popoare; voi da ţara aceasta seminţei tale după tine, ca s-o stăp‚nească pentru totdeauna.

Acum, cei doi fii, care ţi s-au născut Ón ţara Egiptului, Ónainte de venirea mea la tine Ón Egipt, vor fi ai mei; Efraim şi Manase vor fi ai mei, ca şi Ruben şi Simeon.

Dar copiii, pe care i-ai născut după ei, vor fi ai tăi; ei vor purta numele fraţilor lor Ón partea lor de moştenire.

La Óntoarcerea mea din Padan, Rahela a murit pe drum l‚ngă mine, Ón ţara Canaan, la o depărtare bunicică de Efrata; şi am Óngropat-o acolo, pe drumul care duce la Efrata, sau Betleem.î Israel s-a uitat la fiii lui Iosif, şi a zis: ÑCine sunt aceştia?î Iosif a răspuns tatălui său: ÑSunt fiii mei, pe care mi i-a dat Dumnezeu aici.î Israel a zis: ÑApropie-i, te rog, de mine, ca să-i binecuv‚ntez.î Ochii lui Israel erau Óngreuiaţi de bătr‚neţe, aşa că nu mai putea să vadă. Iosif i-a apropiat de el; şi Israel i-a sărutat, şi i-a Ómbrăţişat.

Israel a zis lui Iosif: ÑNu credeam că am să-ţi mai văd faţa, şi iată că Dumnezeu m-a făcut să-ţi văd şi săm‚nţa.î Iosif i-a dat la o parte de l‚ngă genunchii tatălui său, şi s-a aruncat cu faţa la păm‚nt Ónaintea lui.

Apoi Iosif i-a luat pe am‚ndoi, pe Efraim cu m‚na dreaptă, la st‚nga lui Israel, şi pe Manase cu m‚na st‚ngă, la dreapta lui Israel, şi i-a adus aproape de el.

Israel şi-a Óntins m‚na dreaptă şi a pus-o pe capul lui Efraim, care era cel mai t‚năr, iar m‚na st‚ngă a pus-o pe capul lui Manase; Ónadins şi-a Óncrucişat m‚inile astfel, căci Manase era cel dint‚i născut.

A binecuv‚ntat pe Iosif, şi a zis: ÑDumnezeul, Ónaintea căruia au umblat părinţii mei, Avraam şi Isaac, Dumnezeul, care m-a călăuzit de c‚nd m-am născut, p‚nă Ón ziua aceasta, Œngerul, care m-a izbăvit de orice rău, să binecuv‚nteze pe copiii aceştia! Ei să poarte numele meu şi numele părinţilor mei, Avraam şi Isaac, şi să se Ónmulţească foarte mult Ón mijlocul ţării!î Lui Iosif nu i-a venit bine c‚nd a văzut că tatăl său Óşi pune m‚na dreaptă pe capul lui Efraim; de aceea a apucat m‚na tatălui său, ca s-o ia de pe capul lui Efraim, şi s-o Óndrepte pe al lui Manase.

Şi Iosif a zis tatălui său: ÑNu aşa, tată, căci acela este cel Ónt‚i născut; pune-ţi m‚na dreaptă pe capul lui.î Tatăl său n-a vrut, ci a zis: ÑŞtiu, fiule, ştiu; şi el va ajunge un popor, şi el va fi mare; dar fratele lui cel mai mic va fi mai mare dec‚t el; şi săm‚nţa lui va ajunge o ceată de neamuri.î El i-a binecuv‚ntat Ón ziua aceea, şi a zis: ÑNumele tău Ól vor Óntrebuinţa Israeliţii c‚nd vor binecuv‚nta, zic‚nd: ,Dumnezeu să Se poarte cu tine cum S-a purtat cu Efraim şi cu Manase!î Şi a pus astfel pe Efraim Ónaintea lui Manase.

Israel a zis lui Iosif: ÑIată că Ón cur‚nd am să mor! Dar Dumnezeu va fi cu voi, şi vă va aduce Ónapoi Ón ţara părinţilor voştri.

Œţi dau, mai mult dec‚t fraţilor tăi, o parte, pe care am luat-o din m‚na Amoriţilor cu sabia mea şi cu arcul meu.î