Iosif s-a aruncat pe faţa tatălui său, l-a pl‚ns, şi l-a sărutat.

A poruncit doctorilor, care erau Ón slujba lui, să Ómbălsămeze pe tatăl său; şi doctorii au Ómbălsămat pe Israel.

Patruzeci de zile au trecut astfel şi au fost Óntrebuinţate cu Ómbălsămarea lui. Şi Egiptenii l-au pl‚ns şaptezeci de zile.

După ce au trecut zilele de jale, Iosif a vorbit oamenilor din casa lui Faraon, şi le-a zis: ÑDacă am căpătat trecere Ónaintea voastră, spuneţi, vă rog, lui Faraon, ce vă spun eu.

Tatăl meu m-a pus să jur, zic‚nd: ÑIată, Ón cur‚nd eu am să mor! Să mă Óngropi Ón morm‚ntul, pe care mi l-am săpat Ón ţara Canaan.í Aş vrea dar să mă sui acolo, ca să Óngrop pe tatăl meu; şi după aceea mă voi Óntoarce.î Faraon a răspuns: ÑSuie-te, şi Óngroapă pe tatăl tău, după jurăm‚ntul pe care te-a pus să-l faci.î Iosif s-a suit, ca să Óngroape pe tatăl său. Œmpreună cu el s-au suit toţi slujitorii lui Faraon, bătr‚nii casei lui, toţi bătr‚nii ţării Egiptului, toată casa lui Iosif, fraţii săi, şi casa tatălui său; n-au lăsat Ón ţinutul Gosen dec‚t pruncii, oile şi boii.

Œmpreună cu Iosif mai erau care şi călăreţi, aşa că alaiul era foarte mare.

C‚nd au ajuns la aria lui Atad, care este dincolo de Iordan, au făcut pl‚ngere mare şi jalnică; şi Iosif a ţinut Ón cinstea tatălui său un bocet de şapte zile.

Locuitorii ţării, Canaaniţii, au fost martori la bocetul acesta din aria lui Atad, şi au zis: ÑIată un mare bocet printre Egipteni!î De aceea s-a dat acestei arii numele Abel-Miţraim (Jalea Egiptenilor); ea este dincolo de Iordan.

Astfel au Ómplinit fiii lui Iacov poruncile tatălui lor.

L-au dus Ón ţara Canaan şi l-au Óngropat Ón peştera din ogorul Macpela, pe care-l cumpărase Avraam de la Hetitul Efron, ca moşie de Ónmorm‚ntare, şi care este faţă Ón faţă cu Mamre.

Iosif, după ce a Óngropat pe tatăl său, s-a Óntors Ón Egipt, Ómpreună cu fraţii săi şi cu toţi cei ce se suiseră cu el, ca să Óngroape pe tatăl său.

C‚nd au văzut fraţii lui Iosif că tatăl lor a murit, au zis: ÑDacă va prinde Iosif ură pe noi, şi ne va Óntoarce tot răul, pe care i l-am făcut?î Şi au trimis să spună lui Iosif: ÑTatăl tău a dat porunca aceasta Ónainte de moarte: ÑAşa să vorbiţi lui Iosif: ,Oh! iartă nelegiuirea fraţilor tăi şi păcatul lor, căci ţi-au făcut rău!í Iartă acum păcatul robilor Dumnezeului tatălui tău!î Iosif a pl‚ns c‚nd a auzit cuvintele acestea.

Fraţii lui au venit şi s-au aruncat ei Ónşişi cu faţa la păm‚nt Ónaintea lui, şi i-au zis: ÑSuntem robii tăi.î Iosif le-a zis: ÑFiţi fără teamă; căci sunt eu oare Ón locul lui Dumnezeu?

Voi, negreşit, v-aţi g‚ndit să-mi faceţi rău: dar Dumnezeu a schimbat răul Ón bine, ca să Ómplinească ceea ce se vede azi, şi anume, să scape viaţa unui popor Ón mare număr.

Fiţi dar fără teamă, căci eu vă voi hrăni, pe voi şi pe copiii voştri.î Şi i-a m‚ng‚iat, şi le-a Ómbărbătat inimile.

Iosif a locuit Ón Egipt, el şi casa tatălui său; şi a trăit o sută zece ani.

Iosif a văzut pe fiii lui Efraim p‚nă la al treilea neam; şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, s-au născut pe genunchii lui.

Iosif a zis fraţilor săi: ÑEu am să mor! Dar Dumnezeu vă va cerceta, şi vă va face să vă suiţi din ţara aceasta Ón ţara, pe care a jurat că o va da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov.î Iosif a pus pe fiii lui Israel să jure, zic‚nd: ÑC‚nd vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.î Iosif a murit, Ón v‚rstă de o sută zece ani. L-au Ómbălsămat, şi l-au pus Óntr-un sicriu Ón Egipt.