Prorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, despre Iuda şi Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, Ómpăraţii lui Iuda.

Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte, păm‚ntule, căci Domnul vorbeşte: ÑAm hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s-au răsculat Ómpotriva Mea.

Boul Óşi cunoaşte stăp‚nul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăp‚nului său: dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine.î Vai, neam păcătos, popor Óncărcat de fărădelegi, săm‚nţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sf‚ntul lui Israel. I-au Óntors spateleÖ Ce pedepse noi să vă mai dea, c‚nd voi vă răzvrătiţi din ce Ón ce mai rău? Tot capul este bolnav, şi toată inima suferă de moarte!

Din tălpi p‚nă-n creştet, nimic nu-i sănătos: ci numai răni, v‚nătăi şi carne vie, ne stoarse, ne legate, şi ne alinate cu untdelemn: ţara vă este pustiită, cetăţile vă sunt arse de foc, străinii vă măn‚ncă ogoarele sub ochii voştri, pustiesc şi nimicesc, ca nişte sălbatici.

Şi fiica Sionului a rămas ca o colibă Ón vie, ca o covercă Óntr-un c‚mp de castraveţi, ca o cetate Ómpresurată.

De nu ne-ar fi lăsat Domnul oştirilor o mică rămăşiţă, am fi ajuns ca Sodoma, şi ne-am fi asemănat cu Gomora.

Ascultaţi cuv‚ntul Domnului, căpetenii ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei!

ÑCe-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor, şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place s‚ngele taurilor, oilor şi ţapilor.

C‚nd veniţi să vă Ónfăţişaţi Ónaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile?

Nu mai aduceţi daruri de m‚ncare nefolositoare, căci Mi-e sc‚rbă de tăm‚ie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!

Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi.

C‚nd vă Óntindeţi m‚inile, Œmi Óntorc ochii de la voi; şi oric‚t de mult v-aţi ruga, n-ascult: căci m‚inile vă sunt pline de s‚nge!î ÑSpălaţi-vă deci şi curăţiţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Œncetaţi să mai faceţi răul!

Œnvăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă!î ñ ÑVeniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e c‚rm‚zul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca l‚na.

De veţi voi şi veţi asculta, veţi m‚nca cele mai bune roade ale ţării; dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi Ónghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit.î Vai, cetatea aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia Ón ea, şi acum e plină de ucigaşi!

Argintul tău s-a prefăcut Ón zgură, şi vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă.

Mai marii tăi sunt răzvrătiţi şi părtaşi cu hoţii, toţi iubesc mita şi aleargă după plată; orfanului nu-i fac dreptate, şi pricina văduvei n-ajunge p‚nă la ei.

De aceea, iată ce zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, Puternicul lui Israel: ÑAh! Voi cere socoteala potrivnicilor Mei, şi Mă voi răzbuna pe vrăjmaşii Mei.

Œmi voi Óntinde m‚na Ómpotriva ta, Óţi voi topi zgura, cum o topeşte leşia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine.

Voi face iarăşi pe judecătorii tăi ca odinioară, şi pe sfetnicii tăi ca la Ónceput. După aceea, vei fi numită cetatea neprihănită, cetatea credincioasă.î Sionul va fi m‚ntuit prin judecată, şi cei ce se vor Óntoarce la Dumnezeu Ón el, vor fi m‚ntuiţi prin dreptate.

Dar pieirea va atinge pe toţi cei răzvrătiţi şi păcătoşi, şi cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri.

Vă va fi ruşine de terebinţii Ón care găseaţi plăcere, şi veţi roşi din pricina grădinilor Ón care vă desfătaţi; căci veţi fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n-are apă.

Omul tare va fi ca un c‚lţ, şi lucrarea lui ca o sc‚nteie; am‚ndoi vor arde Ómpreună, şi nimeni nu-i va stinge.