Vai de cei ce rostesc hotăr‚ri nelegiuite, şi de cei ce scriu porunci nedrepte, ca să nu facă dreptate săracilor, şi să răpească dreptul nenorociţilor poporului Meu, ca să facă pe văduve prada lor, şi să jefuiască pe orfani!

ÑCe veţi face voi Ón ziua pedepsei, şi a pieirii, care va veni din depărtare peste voi?î ÑLa cine veţi fugi după ajutor, şi unde vă veţi lăsa bogăţia?î Unii vor fi Óngenuncheaţi Óntre cei prinşi Ón război, iar alţii vor cădea Óntre cei morţi. Cu toate acestea, m‚nia Lui nu se potoleşte, şi m‚na Lui tot Óntinsă este.

ÑVai de Asirian ñ zice Domnul ñ nuiaua m‚niei Mele, care poartă Ón m‚nă toiagul urgiei Mele!

I-am dat drumul Ómpotriva unui neam nelegiuit, l-am trimis Ómpotriva unui popor pe care sunt m‚niat, ca să-l prade şi să-l jefuiască, să-l calce Ón picioare ca noroiul de pe uliţe.

Dar el nu judecă aşa, şi nu acesta este g‚ndul inimii lui; ci el nu se g‚ndeşte dec‚t să nimicească, dec‚t să prăpădească neamurile cu grămada.

Căci el zice: ,Nu sunt voievozii mei tot at‚ţia Ómpăraţi?í ,Nu s-a Ónt‚mplat cu Calno la fel ca şi cu Carchemişul?í ,Nu s-a Ónt‚mplat cu Hamatul ca şi cu Arpadul?í ,Nu s-a Ónt‚mplat Samariei la fel ca Damascului?í ,După cum m‚na mea a pus stăp‚nire pe Ómpărăţiile idolilor, (unde erau mai multe icoane dec‚t la Ierusalim şi Ón Samaria), cum am făcut Samariei şi idolilor ei, nu voi face şi Ierusalimului şi icoanelor lui?î Dar, după ce Domnul Œşi va Ómplini toată lucrarea Lui pe muntele Sionului şi la Ierusalim, voi pedepsi ñ zice Domnul ñ pe Ómpăratul Asiriei pentru rodul inimii lui Óng‚mfate, şi pentru trufia privirilor lui semeţe, căci el a zis: ÑPrin puterea m‚ini mele am făcut aceste lucruri, şi prin Ónţelepciunea mea, ñ căci sunt priceput; am Ómpins Ónapoi hotarele popoarelor, şi le-am jefuit vistieriile, şi, ca un viteaz, am dat jos pe cei ce şedeau pe scaunele lor de domnie; am pus m‚na pe bogăţiile popoarelor, ca pe un cuib, şi, cum se str‚ng nişte ouă părăsite, aşa am str‚ns eu tot păm‚ntul: nici unul n-a mişcat vreo aripă, nici n-a deschis ciocul, ca să ciripească. ñ ,Se făleşte oare securea Ómpotriva celui ce se slujeşte de ea?í ,Sau se m‚ndreşte ferestrăul faţă de cel ce-l m‚nuieşte?í ,Ca şi cum nuiaua ar mişca pe cel ce o ridică, parcă toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!î De aceea Domnul, Dumnezeul oştirilor, va trimite ofilirea prin războinicii lui cei voinici; şi Óntre aleşii lui va izbucni un p‚rjol, ca p‚rjolul unui foc.

Lumina lui Israel se va preface Ón foc, şi Sf‚ntul lui Óntr-o flacără, care va mistui şi va arde spinii şi mărăcinii lui, Óntr-o zi.

Va arde, trup şi suflet, strălucirea pădurii şi c‚mpiilor lui, de va fi ca un bolnav, care cade Ón leşin.

Ceilalţi copaci din pădurea lui vor putea fi număraţi, şi un copil le-ar putea scrie numărul.

Œn ziua aceea, rămăşiţa lui Israel şi cei scăpaţi din casa lui Iacov, nu se vor mai sprijini pe cel ce Ói lovea; ci se vor sprijini cu Óncredere pe Domnul, Sf‚ntul lui Israel.

O rămăşiţă, rămăşiţa lui Iacov, se va Óntoarce la Dumnezeul cel puternic.

Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuşi numai o rămăşiţă se va Óntoarce, căci nimicirea este hotăr‚tă, făc‚nd să se reverse dreptatea.

Şi nimicirea aceasta, care a fost hotăr‚tă, Domnul, Dumnezeul oştirilor, o va aduce la Óndeplinire Ón toată ţara.

Totuşi, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor: ÑPoporul Meu, care locuieşte Ón Sion, nu te teme de Asirian; da, el te loveşte cu nuiaua, şi Óşi ridică toiagul asupra ta, cum făceau Egiptenii.

Dar, peste puţină vreme, pedeapsa va Ónceta, şi m‚nia Mea se va Óntoarce Ómpotriva lui, ca să-l nimicească.î Domnul oştirilor va Ónv‚rti biciul Ómpotriva lui, cum a lovit pe Madian la st‚nca Oreb; şi Œşi va mai ridica toiagul odată asupra mării, ca odinioară Ón Egipt.

Œn ziua aceea, se va lua povara lui de pe umărul tău, şi jugul lui de pe g‚tul tău, ba Óncă jugul va crăpa de grăsime.

El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, Óşi lasă calabal‚cul la Micmaş.

Trec trecătoarea, se culcă la Gheba; Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă.

ÑRidică-ţi glasul, fiica Galimului!î ÑIa seama, Lais!î ÑVai de tine, Anatot!î Madmena se Ómprăştie, locuitorii din Ghebim fug.

Œncă o zi de oprire la Nob, şi ameninţă cu m‚na lui muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului.

Iată, Domnul, Dumnezeul oştirilor, taie crăcile cu putere; cei mai mari sunt tăiaţi, cei mai Ónalţi sunt dobor‚ţi.

Dă jos cu fierul cr‚ngul pădurii, şi Libanul cade sub m‚na Celui Puternic.