Prorocie Ómpotriva Damascului: ÑIată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dăr‚mături; cetăţile Aroerului sunt părăsite, sunt date spre păşune turmelor, care se culcă nestingherite acolo.

S-a isprăvit cu cetăţuia lui Efraim, şi s-a sf‚rşit cu Ómpărăţia Damascului; dar rămăşiţa Siriei va fi ca slava copiilor lui Israel, zice Domnul oştirilor.

,Œn ziua aceea, slava lui Iacov va fi slăbită, şi grăsimea cărnii lui va pieri.

Se va Ónt‚mpla ca atunci c‚nd str‚nge secerătorul gr‚ul, şi braţul lui taie spicele; da, ca la str‚nsul spicelor Ón valea Refaim; vor mai răm‚ne doar c‚teva, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline, pe v‚rful crengilor, patru sau cinci, Ón ramurile cu roade, zice Domnul, Dumnezeul lui Israel.î Œn ziua aceea, omul se va uita spre Făcătorul său, şi ochii i se vor Óntoarce spre Sf‚ntul lui Israel; nu se va mai uita spre altare, care sunt lucrarea m‚inilor lui, şi nu va mai privi la ce au făcut degetele lui, la idolii Astartei şi la st‚lpii Ónchinaţi soarelui.

Œn ziua aceea, cetăţile lui Óntărite vor fi ca dăr‚măturile din pădure şi de pe v‚rful muntelui, părăsite odinioară Ónaintea copiilor lui Israel: va fi o pustie!

Căci ai uitat pe Dumnezeul m‚ntuirii tale, şi nu ţi-ai adus aminte de St‚nca scăpării tale. De aceea ţi-ai sădit răsaduri plăcute, şi ai sădit butuci străini.

C‚nd i-ai sădit, i-ai Ónconjurat cu un gard, şi Ón cur‚nd i-ai văzut Ónflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai Ón clipa veseliei: şi durerea este fără leac.

Vai! ce vuiet de popoare multe, care urlă cum urlă marea! Ce zarvă de neamuri, care mugesc cum mugesc nişte ape puternice.

Neamurile mugesc cum mugesc apele mariÖ Dar c‚nd le mustră Dumnezeu, ele fug departe, izgonite ca pleava de pe munţi la suflarea v‚ntului, ca ţăr‚na luată de v‚rtej.

Pe Ónserate, vine o prăpădenie neaşteptată, şi p‚nă dimineaţa, nu mai sunt! Iată partea celor ce ne jupoaie, şi soarta celor ce ne jefuiesc.