ÑDoamne, Tu eşti Dumnezeul meu; pe Tine Te voi Ónălţa! Laud Numele Tău, căci ai făcut lucruri minunate; planurile Tale făcute mai dinainte s-au Ómplinit cu credincioşie.

Căci ai prefăcut cetatea (Babilon) Óntr-un morman de pietre, cetăţuia cea tare Óntr-o grămadă de dăr‚mături; cetatea cea mare a străinilor este nimicită, şi niciodată nu va mai fi zidită.

De aceea Te slăvesc popoarele puternice, şi cetăţile neamurilor puternice se tem de Tine.

Căci Tu ai fost un loc de scăpare pentru cel slab, un loc de scăpare pentru cel nenorocit Ón necaz, un adăpost Ómpotriva furtunii, un umbrar Ómpotriva căldurii; căci suflarea asupritorilor este ca vijelia care izbeşte Ón zid.

Cum domoleşti căldura Óntr-un păm‚nt arzător, aşa ai domolit zarva străinilor; cum este Ónăbuşită căldura de umbra unui nor, aşa au fost Ónăbuşite c‚ntările de biruinţă ale asupritorilor.î Domnul oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor pe muntele acesta, un ospăţ de bucate gustoase, un ospăţ de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de măduvă, de vinuri vechi şi limpezite.

Şi, pe muntele acesta, Ónlătură marama care acoperă toate popoarele, şi Ónvelitoarea care Ónfăşură toate neamurile; nimiceşte moartea pe vecie: Domnul Dumnezeu şterge lacrimile de pe toate feţele, şi Óndepărtează de pe tot păm‚ntul ocara poporului Său; da, Domnul a vorbit.

Œn ziua aceea, vor zice: ÑIată, acesta este Dumnezeul nostru, Ón care aveam Óncredere că ne va m‚ntui. Acesta este Domnul, Ón care ne Óncredeam, acum să ne Ónveselim, şi să ne bucurăm de m‚ntuirea Lui!

Căci m‚na Domnului se odihneşte pe muntele acesta; dar Moabul este călcat Ón picioare pe loc, cum este călcat Ón picioare paiul Ón bălegar.

Œn mijlocul acestei băltoace, el Óşi Óntinde m‚inile, cum le Óntinde Ónotătorul ca să Ónoate; dar Domnul Ói doboară m‚ndria, şi face de nimica dibăcia m‚inilor lui.

El surpă, prăbuşeşte Óntăriturile Ónalte ale zidurilor tale, le prăbuşeşte la păm‚nt, Ón ţăr‚nă.î