Œn ziua aceea, se va c‚nta următoarea c‚ntare Ón ţara lui Iuda: ÑAvem o cetate tare; Dumnezeu ne dă m‚ntuirea ca ziduri şi Óntăritură.

Deschideţi porţile, ca să intre neamul cel neprihănit şi credincios.

Celui cu inima tare, Tu-i chezăşuieşti pacea; da, pacea, căci se Óncrede Ón Tine.

Œncredeţi-vă Ón Domnul pe vecie, căci Domnul Dumnezeu este St‚nca veacurilor.

El a răsturnat pe cei ce locuiau pe Ónălţimi, El a plecat cetatea Óng‚mfată; a dobor‚t-o la păm‚nt, şi a aruncat-o Ón ţăr‚nă.

Ea este călcată Ón picioare, Ón picioarele săracilor, sub paşii celor obijduiţi.

Calea dreptului este neprihănirea; Tu, care eşti fără prihană, netezeşti cărarea dreptului.

De aceea Te aşteptăm, Doamne, şi pe calea judecăţilor Tale; sufletul nostru suspină după Numele Tău şi după pomenirea Ta.

Sufletul meu Te doreşte noaptea, şi duhul meu Te caută Ónăuntrul meu. Căci, c‚nd se Ómplinesc judecăţile Tale pe păm‚nt, locuitorii lumii Ónvaţă dreptatea.

Dacă ierţi pe cel rău, el totuşi nu Ónvaţă neprihănirea, se dedă la rău Ón ţara Ón care domneşte neprihănirea, şi nu caută la măreţia Domnului.

Doamne, m‚na Ta este puternică: ei n-o zăresc! Dar vor vedea r‚vna Ta pentru poporul Tău, şi vor fi ruşinaţi; va arde focul pe vrăjmaşii Tăi.

Dar nouă, Doamne, Tu ne dai pace, căci tot ce facem noi, Tu Ómplineşti pentru noi.

Doamne, Dumnezeul nostru, alţi stăp‚ni afară de Tine au stăp‚nit peste noi, dar acum numai pe Tine, şi numai Numele Tău Ól chemăm.

Cei ce sunt morţi acum nu vor mai trăi, sunt nişte umbre, şi nu se vor mai scula; căci Tu i-ai pedepsit, i-ai nimicit, şi le-ai şters pomenirea.

Œnmulţeşte poporul, Doamne! Œnmulţeşte poporul, arată-Ţi slava; dă Ónapoi toate hotarele ţării.

Doamne, ei Te-au căutat, c‚nd erau Ón str‚mtorare; au Ónceput să se roage, c‚nd i-ai pedepsit.

Cum se zv‚rcoleşte o femeie Ónsărcinată, gata să nască, şi cum strigă ea Ón mijlocul durerilor ei, aşa am fost noi, departe de Faţa Ta, Doamne!

Am zămislit, am simţit dureri, şi, c‚nd să naştem, am născut v‚nt: ţara nu este m‚ntuită, şi locuitorii ei nu sunt născuţi.

Să Ónvie dar morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! ñ Treziţi-vă şi săriţi de bucurie, cei ce locuiţi Ón ţăr‚nă! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, şi păm‚ntul va scoate iarăşi afară pe cei morţi.î ÑDu-te, poporul meu, intră Ón odaia ta, şi Óncuie uşa după tine; ascunde-te c‚teva clipe, p‚nă va trece m‚nia!

Căci iată, Domnul iese din locuinţa Lui, să pedepsească nelegiuirile locuitorilor păm‚ntului; şi păm‚ntul va da s‚ngele pe faţă, şi nu va mai acoperi uciderile.